La ultimele alegeri locale, tema autonomismului comunitar in varianta sa cea mai cunoscuta, cea maghiara, a esuat intr-un localism lipsit de viziune. Incet, acest leit-motiv al politicii postdecembriste, fara sa dispara cu totul, a trecut pe un plan secundar. Prezenta lui Viktor Orban in campania pentru alegerile locale din iunie, eveniment care altadata crea aprehensiuni, nu a trezit nici o reactie semnificativa. si nici consecinte electorale, caci favoritii sai nu au reusit sa puna UDMR in dificultate.

Sa fie acesta un efect secundar al aderarii Romaniei la UE sau doar un simplu accident de parcurs? Oricare ar fi raspunsul, aceasta stare a lucrurilor va influenta dinamica relatiilor dintre componentele societatii politice maghiare din Romania. Pentru moment, tensiunea ramane ridicata, iar reprezentarea maghiarilor in Legislativul de la Bucuresti este in continuare incerta. Problema care desparte cele doua campuri nu pare sa fie de natura doctrinara, ci politica si administrativa. Prezenta UDMR in structurile guvernamentale dupa 1996 a transformat autonomismul dintr-un subiect tabu intr-o idee oarecare.

Sensul radical cu care fusese inzestrat initial termenul s-a pierdut pe parcurs. si daca recursiv teza separatismului secuiesc revine, cum a fost imediat dupa declararea independentei Kosovo, ea nu mai trezeste decat scurte episoade emotionale, care se pierd in avalansa de informatii nesistematice cu care publicul se confrunta zilnic.
In confruntarea maghiaro-maghiara care se duce fara menajamente de poarta de cativa ani, rezultatul de la alegerile locale pare sa fi dat castig de cauza UDMR. si daca analizam situatia in termeni strict majoritari, formatiunea condusa de Marko Bela a obtinut o victorie incontestabila: 184 de primari fata de numai 11 ai proaspatului Partid Civic Maghiar.

Dar UDMR a resimtit din plin impactul pluralismului politic maghiar, caci daca la alegerile locale din 2000 obtinea 8,3% din mandatele de consilieri judeteni, iar la cele din 2004 – 8%, acum ponderea acestora a scazut la 6,5%. Asa ca, dintre cele patru formatiuni politice importante ale momentului, UDMR este singura care nu poate fi sigura ca va accede in Parlament la toamna. Daca la "votul politic" UDMR a reusit sa fructifice resursele economice, administrative si politice de care dispune, confruntarea de pe teren a fost mult mai stransa. Doar doua exemple: la Sfantu Gheorghe UDMR a surclasat PCM. In turul al doilea, dar cu 56%, iar PCM a avut 44%, pentru ca in Gheorghieni PCM sa castige cu 53% la 47%. De fapt, PCM, un partid mai degraba enclavizat, a reusit sa obtina 489 mandate de consilieri locali si 19 mandate de consilieri judeteni. In confruntarea directa, PCM a obtinut putin peste 15% din voturile maghiarilor, ceea ce ii asigura potentialul de negociere.

Propunand asa-zisa "coalitie interioara", UDMR incerca sa impuna termenii negocierii, dar PCM isi poate permite orice extravaganta, caci de pe pozitiile celor 15 procente obtinute are minoritatea de control. Pentru UDMR intrarea in Parlament este cruciala, nu insa si pentru PCM. De aceea, in ultima instanta, formula coalitiei electorale dintre cele doua organizatii maghiare propusa de Jenö Szász ar fi acceptabila. si cum László Tökés a devenit din jucator arbitru, UDMR va fi obligata sa se plieze. Altfel, succesul de la locale va fi fost doar o victorie à la Pirus.