Cu doar 20 de ani în urmă, fotograful sud-african Kevin Carter a șocat lumea cu fotografia controversată a unui copil sudanez, subnutrit, urmărit de un vultur. Criticii au susținut că instantaneul este o “pornografie a dezastrului”, încă o dovadă că media internațională tabloidizează problemele Africii.
Dar pe mine nu fotografia mă tulbură, ci mai degrabă faptul că, după două decenii, situaţia surprinsă de fotograf rămâne, în principiu, la fel. În fiecare an, 3,1 milioane de copii mor de foame în toată lumea.
Ca doctor african, știu că ravagiile pe care le fac subnutriţia și foametea nu sunt întotdeauna vizibile, nu sunt întotdeauna evidente, cum se întâmplă, de exemplu, la copii fantomatici conectaţi la perfuzii, ale căror coaste ies în relief, precum cei pe care i-am văzut în spitalele din Tanzania. Malnutriția cronică sau „foamea ascunsă” se manifestă în alte moduri, dar poate fi la fel de devastatoare și mortală. Și dacă numărul deceselor din multe alte cauze, inclusiv malnutriția acută, a scăzut, ravagiile foamei ascunse rămân prezente.
Astfel, în ultimele două decenii, un succes remarcabil a fost obținut în lupta împotriva HIV, a tuberculozei și malariei. Numărul de cazuri noi de infectare cu HIV a scăzut cu până la 50% în unele țări din Africa, iar mortalitatea provocată de SIDA s-a diminuat cu 30-48%. Cazurile de tuberculoză au scăzut de asemenea cu 40%, iar cele de malarie cu 30%.
Dar cazurile de oprire a creșterii în copilăria timpurie din cauza malnutriției rămân la o rată mare, diminuându-se cu doar 1% în ultimii 20 de ani. În Africa, foametea este în continuare principala cauză de mortalitate la copii, fiind responsabilă pentru jumătate din decesele celor până în 5 ani și ucigând mai mult decât SIDA, TBC-ul și malaria la un loc.
Multe studii realizate de oamenii de știință au arătat că un copil subnutrit este supus unui risc mult mai mare de a contracta o infecție și de a se însănătoși mult mai greu. Diareea, de exemplu, este o boală mortală pentru copiii subponderali, rata de deces fiind de 12 ori mai mare decât la copiii normali, pentru care această afecțiune poate fi ușor tratată. Iar copiii malnutriţi au de 9,5 mai mult riscul de a muri și din cauza malariei.
Într-adevăr, malnutriția infantilă este confirmată drept principala cauză a bolilor la nivel mondial. Organizația Mondială a Sănătății consideră că 45% din decesele intervenite printre copiii sub 5 ani au avut această cauză în 2011. Rapoarte recente din Republica Central-Africană, răvășită de război, au indicat că mult mai mulți copii mor de foame decât de gloanțe.
Aceste cifre fac să pară că malnutriția nu poate fi eradicată. Dar ceea ce funcționează nu reprezintă un secret: vitamina A, sarea iodată și mâncarea îmbunătățită. Lipsa de vitamina A provoacă orbirea la jumătate de milion de copii în fiecare an, iar jumătate dintre cei orbi mor la doar 12 luni de când și-au pierdut vederea. Similar, jumătate dintre femeile din țările în curs de dezvoltare aflate la vârsta la care pot avea copii au imunitatea scăzută din cauza anemiei provocate de deficiența de fier.
Pagubele pe termen lung produse de malnutriție au un efect de domino, pentru că afectează, în cele din urmă, economia mondială. Pentru rezolvarea aceste crize continue e nevoie de bani – circa 10 miliarde de dolari pe an – și de strategii noi și mai bune pentru a oferi soluții salvatoare mamelor și copiilor care au mai multă nevoie de ele.
Dar suma nu e atât de mare dacă luăm în calcul cât costă foametea. UNICEF estimează că malnutriţia la copii aduce Africii pagube de 25 de miliarde de dolari pe an. Iar asta nu e tot. Costurile malnutriţiei sunt estimate la 3 triliarde de dolari în fiecare an pentru economia globală, din cauza scăderii productivităţii şi a cheltuielilor sporite în sistemul de sănătate.
Pentru a face faţă acestei provocări, de a salva vieţi şi a îmbunăţi economia, Africa are nevoie de o strategie cuprinzătoare şi de investiţii crescute în agricultură. Uniunea Africană a declarat 2014 anul agriculturii şi al securităţii alimentare în Africa, iar sectorul agricol al continentului ar urma să crească semnificativ. În teorie, asta trebuie să ducă la o îmbunătăţire a condiţiilor de trai; dar investiţiile în agricultură nu reprezintă rezolvarea problemei. Trebuie să ne concentrăm pe realizarea unor programe agricole care să stimuleze micii fermieri şi gospodăriile, care să includă femeile şi copiii. Un mare pas înainte ar fi sporirea controlului pe care să-l aibă femeile asupra pământului şi a deciziilor agricole, împreună cu facilitarea accesului la credite agricole şi subvenţii, pentru a încuraja producţia locală de alimente prin grădinărit şi creşterea puilor şi a vitelor în gospodărie. Studiile arată că femeile sunt mult mai dispuse decât bărbaţii să cheltuiască veniturile suplimentare pe mâncare şi medicamente. Creşterea veniturilor din agricultură şi a puterii de decizie a femeilor ar putea avea un impact major asupra sănătăţii şi alimentaţiei copiilor.
Până acum, politicile agricole, subvenţiile şi investiţiile au adus beneficii, de obicei, cultivatorilor de cereale. Dar cei care realizează aceste politici trebuie să se concentreze pe stimularea producţiei alimentelor de bază, cum ar fi carnea, fructele şi legumele, care momentan sunt prea scumpe pentru săraci.
Malnutriţia este cauza celor mai mari distrugeri în prima mie de zile de viaţă, ducând la schimbări cumplite şi ireversibile în sănătatea copiilor. Pentru a câştiga teren împotriva foametei ascunse, guvernele africane, susţinute de parteneri din ţările dezvoltate, trebuie să acţioneze rapid. Nu este nevoie ca imaginea foametei printre copiii Africii să fie atât de dramatic ilustrată ca în fotografia lui Carter din 1993 pentru a înţelege că este la fel de letală.
Ramadhani Abdallah Noor, doctor din Tanzania şi cercetător asociat la Şcoala de Sănătate Publică a Universităţii Harvard, este unul dintre noii membri ai Institutului Aspen.
Copyright: Project Syndicate, 2014, www.project-syndicate.org
