Un om de afaceri american se rătăcea prin Londra din cauza ceţii. Un băieţel l-a condus la hotel. A refuzat recompensa. I-a spus străinului că gestul său e scris în codul onoarei organizaţiei sale. Se întâmpla prin 1909.
Businessmanul s-a decis să-l caute pe mentorul acelui copil. Deja era vestit. Scrisese o carte despre cum trebuie tinerii să se descurce în situaţii-limită.
Cartea-călăuză avea să ajungă, în timp, în topul primelor cinci, cele mai citite din istoria umanităţii. Principiile de educaţie prin acţiune le-a verificat într-o tabără cu douăzeci şi doi de băieţi. Undeva în sudul Angliei. A împărţit trupa în patrule de câte cinci, cel mai mare devenind șef. Aveau misiunea să se descurce în natură călăuziți de cunoaştere, reguli şi promisiune. Promisiunea că nu se vor rătăci şi-şi vor îndeplini misiunea era un cod de conduită. Pe această cale, mentorul avea să stârnească responsabilitatea şi rivalitatea sănătoasă. I-a instruit pe tineri pe timp de război. S-a dedicat ulterior păcii. Deviza lui era „Gata oricând“. A ales crinul ca semn distinctiv. Crinul cu trei petale. Sfânta Treime.
La scurt timp, Regele Carol l avea să fie unul dintre liderii mondiali care încuraja noua formă de organizare a băieţilor şi în estul Europei. Li s-au alăturat şi fetele. Începea primul război mondial. Au fost pe front. Au ajutat răniţii, alături de viitoarea regină Maria. Aproape 800 nu s-au mai întors acasă. Au căzut la datorie.
Prin 1930, Lascăr Zamfirescu era coleg de Clasă Palatină, o clasă specială, cu Marele Voevod de Alba-Iulia. A fost instruit alături de viitorul Rege să fie bun, drept şi să aibă onoare. „Gata oricând.“
Comunismul a considerat duşmănoasă organizaţia.
Mulţi voluntari au înfundat puşcăriile pentru deviza lor: „Gata oricând“. Sub pavăza şi scutul greu al bolşevismului, nimeni nu putea să fie gata oricând, decât la ordin. Bolşevicii au pervertit mişcarea. Pionierii copilăriei noastre au distrus temeiul chezăşiei. Şi s-au volatilizat în decembrie 1989.
Băieţii crescuţi la şcoala lui Baden Powell, pentru că despre el este vorba în deschiderea comentariului, au ajuns mari. Unii au plecat la Dumnezeu cu semnul crinului cu trei petale la piept. Alţii sunt printre noi. Cutează, cercetează şi înţeleg lumea. De peste o sută de ani, organizaţia a călit şi a rânduit elita lumii. Astăzi, Regina Angliei se mândreşte cu onoarea de a fi parte din organizaţie. Toţi preşedinţii americani au fost mai întâi instruiţi la şcoala „promisiune şi ordine“.
Sâmbătă, la Bucureşti, a avut loc la Biblioteca Naţională a României adunarea generală a membrilor asociaţiei române, sub egida „Schimbă perspectiva“. Pasionaţii de drumeţii au fost onoraţi de prezenţa, pentru prima oară în România, a liderului mondial al mişcării: João P. Armando Gonçalves. Un domn cu eşarfă la gât, atât de matur, dar şi atât de tânăr, ne-a vorbit despre onoare, promisiune şi reguli. De educaţie prin acţiune, dar şi despre cum Regele Suediei vine la reuniunile lor anuale. Conduce o lume de copii, regi, preşedinţi şi prim-miniştri. Vorbeşte simplu. Are predicatul la el. E liderul a 44 de milioane de oameni şi se comportă atât de simplu şi de firesc, de parcă toţi am fi gata oricând. Undeva într-o margine de sală, plină de băieţi şi fete, stătea în picioare. Cu eşarfa la ochi, pe post de batistă. Lascăr Zamfirescu, din înălţimea celor 94 de ani, i-a transmis în limba sa, adică în portugheză, mândria de a fi alături de cea mai frumoasă organizaţie din care a făcut parte. Apoi, a repetat mesajul în engleză. L-am văzut pe João lăcrimând. Aşa-i spun colegii. Pe nume. João. Nu El Presidente sau domnule Gonçalves. A fi modest, a fi leal, a fi “gata oricând“ e scris în codul organizaţiei. Peste 200 de purtători de cămăşi kaki l-au aplaudat pe vârstnicul lor coleg. În picioare. Un ritual. O punte între generaţii. Am avut privilegiul de a fi pozarul de serviciu. Nu puteam lăcrima. Tulburam şarful.
Cu emoţie, adunarea s-a încheiat cu un gest ritualic de trecere prin tunel. Vocile lupişorilor şi ale temerarilor au creat atmosferă. Apoi secvenţe cu pregătirea jamboreei de anul viitor. La Cristian vor veni câteva mii de scouteri. Exploratori, cum le spune numele. Nu pionieri.
Organizaţia românească, reînfiinţată după 1990, numără în jur de 5.000. Pentru că trebuia să poarte un nume, i s-a spus, la fel ca pe vremea Regelui, Organizaţia Naţională Cercetaşii României. Regret că tehnocratul Dacian Cioloş nu a găsit răgazul de a se întâlni cu liderul WOSM, o organizaţie la fel de importantă – cred eu, fără exagerare – ca Naţiunile Unite. Probabil că nu ştie sau nu are în agendă funcţia de reprezentare. Nu intră în fişa postului său. Are altă misiune. Nefiind crescut, instruit, la şcolile de educaţie prin acţiune, nu a catadicsit. Putea să delege. Nu s-a obosit.
Dar nu toţi pot fi „Gata oricând“.
