Nimeni nu poate spune ca referendmuul pentru votul uninominal in varianta propusa de presedintele Basescu a fost un succes. De altfel, chiar si initiatorul ei, presedintele, a recunoscut acest lucru.
Mai ramane sa vedem si ce fel de insucces.

Sondajele la iesirea de la urne (exit-polls, in romano-engleza din ce in ce mai iubita de media) au dat o concordanta extraordinar de mare intre numarul de votanti la alegerile europarlamentare si cei care au spus "da" la referendum. Acest lucru pare uimitor. Chiar daca admitem ca majoritatea covarsitoare a alegatorilor PD si PLD au votat in favoarea propunerii prezidentiale, este inexplicabil ca votantii PNL, care reprezinta nucleul dur al opozitiei la dl Basescu, ar fi votat in proportie de peste 80% pentru propunerea d-sale. Cu atat mai ciudat pare ca alegatorii maghiari au votat si ei 75% concordant, cand adoptarea acestei legi ar diminua in mod catastrofal reprezentarea maghiara in Parlamentul Romaniei.  Intr-adevar, daca ungurii din Harghita si Covasna (si, partial, cei din Mures) ar fi reprezentati, ceilalti, risipiti pe teritoriul Transilvaniei, ar trebui sa se resemneze de-a nu-si mai face auzita vocea in Parlament.
De unde sa vina aceste cifre greu de inteles si greu de crezut? Este usor sa presupui o manipulare si de aceea ne vom abtine a o face. Cifra sensibil mai mica (circa 25%-29%) a votantilor la referendum fata de cea a alegatorilor europarlamentari ar fi un inceput de explicatie. De asemenea, este credibil ca a existat o categorie de alegatori care au votat numai pentru referendum si s-au abtinut la europene. Trebuie sa mai tinem seama si de faptul ca multi alegatori nu au inteles subtilitatile sistemului propus si au votat, mai mult sau mai putin, la intamplare. Spun "mai mult sau mai putin" fiindca totusi au stiut ca este propunerea dlui Basescu si au voit sa-i faca placere.

si tocmai aici vine partea cea mai interesanta. La referendumul din 19 mai 2007, pus la cale de PSD si fortele cele mai ostile presedintelui, cifra absoluta a voturilor in favoarea dlui Basescu a trecut putin peste 6 milioane. Acestia au putut fi considerati atunci "fanii" dlui Basescu: circa o treime din electoratul potential, in timp ce la referendumul actual cifra fanilor a scazut sub 4 milioane. O scadere cu o treime in ceea ce priveste numarul suporterilor presedintelui. Sau, daca vreti, cam o treime din totalitatea electoratului l-a sustinut pe dl Basescu in mai, in timp ce in noiembrie acestia erau  sub o cincime din aceeasi masa electorala.
Cu toate astea, dl Basescu ramane locomotiva care trage la deal vagonul PD si vagonasul PLD. Aceste doua partide prezidentiale aduna circa doua milioane de voturi, adica abia jumatate din cele acordate totusi presedintelui.  De unde s-ar putea deduce, cu prudenta care este totusi necesara in asemenea cazuri, ca partidele prezidentiale… depind de popularitatea presedintelui mai mult decat de entuziasmul multimilor.

Tocmai acest entuziasm al multimilor este azi, mai mult decat oricand, in discutie. Pe entuziasmul maselor se bazeaza presedintele Romaniei in lupta sa cu "clasa politica expirata" pe care ar fi dorit s-o regenereze prin medicatia miraculoasa a votului uninominal in doua tururi de scrutin. Cu alte cuvinte, presedintele conteaza pe entuziasmul maselor pentru a le-o lua inainte si a le da la cap politicienilor hulpavi. In lipsa acestui entuziasm popular, d-sa ramane cu mainile legate de prevederile Constitutiei, asa cum se prezinta ea azi. Aici intram intr-un cerc vicios, de vreme ce arma referendumului, care singura ar putea modifica Constitutia, nu pare sa-l serveasca pe presedinte.
Bataia pe care au incasat-o partidele minore, fie ele extremiste sau centriste, are mai multe aspecte. In contextul discutiei noastre, ea trebuie relativizata, multe din aceste formatiuni find numai cu putin sub pragul electoral. Chiar daca ele vor disparea, numarul de votanti care le-au ales este in total de ordinul a 15%, ceea ce reveleaza existenta unei mase relativ importante de alegatori antisistem care nu sunt pro-Basescu. Acest electorat "orfan", deocamdata pulverizat, poate rezerva surprize pentru viitor, mergand la cine nu te astepti. El s-ar putea "cristaliza" in prezenta unei personalitati carismatice, o miscare ce s-ar putea amplifica in contextul dezorientarii generalizate (ma gandesc la extrema dreapta, mai ales).
In rezumat: cam trei sferturi din alegatori merg cu partidele care fac sau au facut parte din vechile guverne, deci sunt responsabile de Romania asa cum arata ea azi; intre o sesime si o cincime este alcatuita din "basescieni" convinsi; cam o septime (atat cat aduna "Romania Mare" pe vremuri) este si antiguvernamentala si anti-Basescu. Faptul ca fractiile acestea adunate fac in total peste un intreg provine din faptul ca acelasi ins poate avea opinii ce se contrazic, lucru curent nu numai in viata politica.

Ion Vianu este scriitor