In vremuri normale, zilele de sambata si duminica sunt spaima jurnalistilor, nu tu sedinte de guvern, nu tu infruntari; oamenii politici, ca si oamenii normali, se odihnesc. Asa o fi, poate, pe la altii si acum; la noi lucrurile stau altfel. Sfarsitul saptamanii, poreclit weekend chiar de cei care nu mai stiu din engleza americana decat "OK", e plin de evenimente. Ma rog, de stiri, ca evenimentele sunt altceva. Ba face domnul Becali congres in curtea batuta de soarele necrutator al lui Cuptor de pe Bulevardul Aviatorilor (in alte anotimpuri il facea in sufragerie), ba se chinuieste dna Udrea sa sufle intr-un fluier si reporterul TV care a surprins-o spune ca ministrii se pricep si la altceva (ca si cum la minister s-ar pricepe mai bine decat la fluierat, e drept, in aer liber, dar, de fapt, daca aia e pricepere, atunci si asta, la fluier, tot pricepere e), ba e fluierata chiar dumneaei, ba dl Basescu e huiduit dupa ce le repeta ungurilor ca suntem stat national, provocandu-l pe dl Tökes-fratele sa observe ca, de fapt, sunt si ei pe aici, deci nu suntem stat national, doar unitar, ba dl Boc ia din nou coasa in mana si isi arata indemanarea asupra ierbii, incat pana la urma, Doamne fereste, sa nu ajungem sa-i spunem "domnul cu coasa", ca tot n-avea doamna respectiva pereche de sex opus, ba dl Geoana se lasa tamaiat in versuri schioape.

Pe vremuri de criza, toate astea fac cat frectia la piciorul de lemn. Dar poate ca si frectia aia  are micul ei efect. Poate ca asa, mai cu un zambet telegenic al dnei Udrea, mai cu o burzuluiala neaos-glumeata a dlui Boc, mai cu niste huiduieli unguresti la adresa presedintelui, ne mai uitam si noi necazurile prezente, dar, mai ales, pe cele viitoare. Nu-i vorba ca, din cand in cand, cate cineva dintre cei amagiti de veselele intamplari ale finalurilor de saptamani estivale si caniculare se mai gandeste: "Oare oamenii astia n-ar trebui sa se preocupe de criza care a deschis usa, dar risca sa o scoata din tatani pana pe la toamna?". Trist moment acesta, compus din momente vesele cu ministrii patriei "pe la vizite" (cum ar fi spus Farfuridi si Branzovenescu, stiti, contemporanii nostri de acum o suta si ceva de ani) la alegatori. Ca, de fapt, oamenii nostri politici, mai ales cei de pe la PDL, sunt intr-o perpetua odihna activa, inclusiv in zilele cand tot omul se odihneste. E drept ca e semn de tinerete ca, in loc sa te odihnesti, in concedii sau weekenduri, sa te faci praf petrecand pana noaptea tarziu, dansand, urland cu haita si mai si band, doar asa, ca sa nu fii altfel decat ceilalti, ca asta e marea spaima a omului de azi: sa nu cumva sa iasa din rand. Ce fericiti ar fi cei care ne cantau, acum cateva rele zeci de ani, "nu sta pe ganduri, intra in randuri, vino-ntr-un pas cu noi". E drept ca randurile alea erau altfel alcatuite, dar, oricum, tot la instinctul gregar faceau apel.

Nu erai in rand? Erai suspect si trebuiau sa afle de ce. Or, politicienii care fac campanie anticipata, mai cu fluierul, mai cu coasa, mai cu clopul, sunt la lucru. Nici macar la odihna activa, ci, pur si simplu, la treaba. Cum se sarbatorea cateodata ziua de 1 Mai prin munca, uite asa si duminicile dumnealor.

Ca dl Becali isi face congres in curte,  plasandu-i pe congresmenii nauciti de caldura in spatele lui Cristos cel cam catolic de pe crucea neagra din spatele, la randul lui, al zidului care da spre bulevard, nici nu e de mirare: dupa ce s-a ales cu PRM, trebuie – nu-i asa? – sa reafirme existenta partidului sau, PNG. Oricum ar fi, e un precedent interesant: de acum incolo poate candida si dl Geoana pe listele liberale sau pedeliste, dl Antonescu pe cele de la PSD, dl Iliescu la taranisti si asa mai departe. O inovatie care ar putea sa aiba mare succes in tara zburatorilor fara aripi dintr-un partid in altul. De ce sa nu fii in alt partid, ramanand si in partidul tau? Imi pare rau numai de dl Basescu: de ce s-o fi tot ducand domnia sa in gura lupului sa-i spuna sa-l voteze si ca sa-i demonstreze de ce ii trage si un foc de avertisment? Ca ce altceva e sa le tot spui ungurilor ca sunt intr-un stat national romanesc? Macar dl Boc face ce stie bine: da cu coasa. N-ar fi mai potrivit sa-i invete si pe colegii sai de guvernare cu acest sport national atat de indragit si sa coseasca cu totii prin fanetele tarii? S-ar vedea, in sfarsit, un lucru concret facut de Guvernul asta.
Si le-am putea spune, fara teama sa gresim, Guvernul cu coasa. Ca, dupa cum se arata viitorul, cam ai ei suntem.