Asistam la nasterea inca unui guvern bazat pe coalizarea mai multor partide. Coalitiile de pana acum, formate in 1996 si 2004, au fost bazate pe afinitati, daca nu doctrinare, macar conjuncturale (inamicul comun). Ele au stat sub semnul ineficientei si al galcevilor interne. Partidele componente se dovedisera in cele din urma a fi preocupate mai degraba de dobandirea unei suprematii asupra aliatilor decat de buna guvernare.

De data aceasta, asistam la formarea unei coalitii intre doua partide care nu au doar orientari doctrinare adverse, dar pana acum se autodefinisera ca inamici ireconciliabili, in ciuda originii comune. Singurul liant in aceasta uniune nefireasca il constituie dorinta comuna de a guverna.

La formarea trecutelor guverne, negocierile pentru ocuparea fotoliilor guvernamentale s-au purtat mult mai putin transparent: din spatele usilor inchise s-a iesit abrupt cu cate o lista de ministri ambalati in sosul competentei manageriale si al coeziunii de echipa. S-a incercat de fiecare data crearea iluziei ca s-a alcatuit o echipa. De aceasta data, targurile s-au facut la vedere. Nu stiu ce a vrut sa spuna dl Boc la inceputul negocierilor, cand afirma ca "prioritatile noului guvern vizeaza competente si domenii de activitate", de vreme ce portofoliile s-au impartit intre partide exclusiv dupa criteriul "una mie, doua tie", indiferent de calitatile potentialilor ocupanti. Algoritmul utilizat sugereaza, mai degraba, un partaj: tie iti las casa, eu iau masina si fotoliile florentine, daca vrei discurile si argintaria, atunci sa-mi dai televizorul si pernuta mov; pentru ca nu esti de acord sa iau eu tabloul din sufragerie si nu pot accepta sa-ti ramana tie, il vom dona unui azil de batrani. Tare curios as fi sa aflu care a fost ultimul minister adjudecat.

Ca sa nu existe dubii, s-a stabilit separarea totala a jurisdictiilor: odata adjudecat un minister de catre unul dintre partide, membrii celuilalt partid nu au ce cauta in nici una dintre pozitiile de conducere. Ma intreb ce s-ar fi intamplat daca ar fi facut parte si UDMR din coalitie – probabil, in ministerul respectiv s-ar fi vorbit exclusiv ungureste. Probabil, tocmai acesta a fost motivul refuzului. Din cate inteleg, principiul federalizarii urmeaza a se aplica si in plan teritorial.

Cand s-a trecut la umplerea cu oameni a scaunelor adjudecate de fiecare partid, lucrurile au fost la fel de transparente. Cel putin la PSD, nu s-a lasat loc pentru suspiciuni: s-a trecut direct la vot, potentatii locali avand astfel la dispozitie o modalitate originala de a ierarhiza competentele si a aseza omul potrivit la locul potrivit. Simptomatic, lista viitorilor ministri nu a fost anuntata de catre premierul desemnat, ci de catre fiecare dintre cei doi lideri de partid. Asadar, totul s-a impartit ca o prada, fara a ni se lasa noua, prostimii votante, iluzia unei minime preocupari pentru buna guvernare. Principiul dominant a fost delimitarea neechivoca a teritoriilor.

Teoretic, este posibil ca o asociere bazata exclusiv pe pragmatism sa functioneze mai bine decat una pornita din idealuri comune in care se incalcesc orgolii ranite si tradari anuntate. Este posibil ca guvernul rezultat in urma unor tranzactii purtate cu raceala si fairplay sa fie unul mai stabil decat cele nascute din paruieli sentimentale. Doar ca numai de stabilitate nu au dus lipsa guvernele Romaniei postdecembriste.

Asa cum arata impartirea portofoliilor intre cele doua partide, nu-ti trebuie multa imaginatie ca sa prevezi care va fi diviziunea muncii in viitorul cabinet. Pesedeii vor invoca vicisitudinile crizei ce-i afecteaza pe cei necajiti, vor cere majorari de salarii in invatamant (Andronescu) si politie (Oprea), medicamente ieftine (Bazac), cresterea pensiilor (Marian Sarbu), deduceri fiscale pentru micii intreprinzatori (Nita). De cealalta parte a transeelor, pedeleii vor replica faptul ca bugetul e stramtorat si e pericol de inflatie (Pogea), ca prioritatile tin de cresterea economica (Videanu) si ca mai intai trebuie dezvoltata infrastructura (Berceanu). Intre timp, de la ferestrele redactiei "Romaniei libere" vom vedea cum balariile continua sa creasca pe ruinele fostei viitoare Biblioteci Nationale (Paleologu). Un remake dupa un film vazut recent.