In mod cu totul firesc, chestiunea Educatiei il preocupa si pe presedintele Basescu. Cea mai recenta declaratie a domniei sale in acest sens arata insa cum anume, in ce parametri. Cel mai limpede in ceea ce spune domnia sa este ca avem o criza in domeniu, ca ea se manifesta prin nivelul scazut al calitatii si ca izvorul raului ar fi "reforma din ‘98".
Nu asupra problemei calitatii in invatamant vreau sa starui aici, pentru ca este destul de complicata, si inainte de a ne pronunta in aceasta directie s-ar cuveni sa stim, mai degraba, despre ce vorbim. Doar ca sa ma fac inteles, precizez ca, referindu-se la acest aspect al evolutiilor din scoala romaneasca, unii simt absenta unor genii vizibile (care, de altfel, exista; e destul sa te uiti pe cine au mai angajat, dintre tinerii romani, Microsoft, NASA ori universitatile americane), altii vor relevanta statistica (adica omologari profesionale masive, la scara nationala, pentru generatii compacte), iar altii se refera la pregatirea profesorilor, la dotarile scolilor, la strategii de management etc.

Cum spuneam, intr-o discutie serioasa – si exista persoane, institutii si initiative care au demarat-o deja si carora li se alatura si altii, tot mai mult –, ceea ce in mod curent si expeditiv numim "calitate" se etaleaza ca un pachet de teme si niveluri de tratare multiple, de complexitate diferita, ale subiectului.
Ca oricare dintre romani insa, si presedintele Basescu manifesta ingrijorare fata de fenomenul educarii natiunii, punand diagnostice si descoperind cauze. Domnia sa a diagnosticat marea carenta a sistemului, iar aceasta consta in reforma initiata in 1998. De ce nu in cea din vremea primului sau a celui de-al doilea stalinism, de pilda? Cazul este tipic si aduce, mai degraba, cu dorinta presedintelui de a plati polite fostilor colegi de guvern, poate chiar presedintelui de pe atunci. In mod clar, Basescu are ceva cu ministrul Educatiei de odinioara si cu strategiile de iesire din inchistare initiate la sfarsitul deceniului trecut.

Acum, ce poti sa spui dupa ce tot actuala ministra, doamna Andronescu, a fost chemata, si dupa detronarea lui Emil Constantinescu, sa puna umarul la imolarea reformei, atata cata putuse fi pusa in act? Efectele au ramas incomplete, restauratia – chiar producandu-se numai pe jumatate – tot s-a petrecut… Nu stim ce ar fi fost sa fie altminteri, fiindca in Educatie o masura adoptata azi va rodi in zece, douazeci de ani. Uimeste, cel mult, ranchiuna veche de un deceniu pe care Traian Basescu o manifesta fata de doi oameni politici, colegi cu domnia sa in Conventia Democrata, care intre timp au si parasit, de altfel, sfera politicului, repliindu-se in zona civicului si a propriilor profesii; doi universitari insa. Ce va mai fi avand de impartit cu ei presedintele si de ce cauta, pentru o lipsa de performanta actuala, raspunsuri… alaltaieri, de vreme ce respectivii nu sunt competitori in cursa politica? Mister.

Lasand insa, cum spuneam, deoparte politele prezidentiale de platit peste un arc de timp, ramane de retinut ca presedintele doreste restaurarea vechiului sistem. scoala romaneasca ar trebui sa produca, intr-un viitor cat mai apropiat, in viziunea sa inteleapta, oameni mai putin instruiti – caci sunt greu de incadrat in campul muncii – si mai apti sa livreze forta de munca contra unei retributii cat mai modice. "Hai sa revenim pe o programa adecvata, neincarcata si, pe cat posibil, adaptata economiei romanesti, pentru ca toate semnalele sunt: nu mai avem mecanici auto, tinichigii auto pregatiti in scoli. Nu mai avem licee agricole, s-au diminuat. Nu mai sunt licee de alimentatie, sa facem ospatari, sa facem ce ne trebuie. Noi facem filosofi, si aia neincadrabili in campul muncii cu usurinta."
Sincer vorbind, daca Romania duce lipsa de muncitori, nu e pentru ca nu i-ar produce. Ei se bucura de o buna reputatie, in general, acolo unde ii poarta nefericirea de a nu putea trai decent din munca lor in propria tara. Lipseste insa economia care sa ii absoarba in conditiile asigurarii demnitatii lor de meseriasi, lipseste dezvoltarea industriala care sa le incadreze eforturile, lipsesc managerii buni, lipseste respectul fata de priceperea lor.

Usor de zis ca invatamantul ar trebui adaptat la nevoile economiei noastre. Dar stie cumva cineva care sunt aceste nevoi? Anul trecut pareau cu totul altele decat anul acesta, iar ramurile de varf – constructiile, bunaoara – de mai an stagneaza in acest moment, netulburate de nimeni.
La urma urmei, ce ramane din chemarea adresata de presedinte ministrului Educatiei? Indemnul simbolic "hai sa revenim…". Cat sa mai tot revenim, domnule presedinte? Chiar vi se pare ca trecutul detine toate solutiile si cheile succesului? Reveniti dumneavoastra, eventual, daca socotiti util mersul indarat al unei societati. Personal, prefer sa privesc inainte, incercand o constructie in viitor pentru Romania, nu recaderea la infinit in trecuturi mai mult sau mai putin apropiate, deprimante si stiute pe de rost.