Atunci cand un prieten se stinge subit, ne amintim de chipul si de zambetul sau, de conversatiile ramase pe veci neterminate. Astazi, eu il pot vedea pe Bronislaw Geremek, care a murit intr-un accident auto acum cateva saptamani, in inchisoarea din Bialoleka. Ii pot auzi strigatele ragusite din spatele gratiilor inchisorii de pe strada Rakowiecka. Il vad si il aud pe Bronek la Castel Gandolfo adresandu-se Papei Ioan Paul al II-lea.
Il mai vad in timpul intalnirilor clandestine ale "Solidaritatii" si al negocierilor Mesei Rotunde din 1989; il vad in parlamentul nostru declarand sfarsitul Republicii Populare Polone. Il vad la CNN cum anunta intrarea Poloniei in NATO. si imi amintesc de zecile de conversatii, discutii si certuri private pe care le-am avut timp de aproape 40 de ani.
Bronislaw Geremek a fost unul de-ai nostri, pentru a cita spusele lui Joseph Conrad, un scriitor pe care Geremek il admira. A fost un activist in opozitia democratica si in Solidaritate, a luptat pentru independenta Poloniei, pentru libertatea oamenilor – si a platit scump. A fost unul dintre cei care au dorit sa ramana fideli traditiei Revoltei din Ianuarie si a Legiunilor lui Józef Pilsudski, traditiei insurgentilor ghetoului din Varsovia si a Revoltei din Varsovia, valorilor acelui Octombrie Polonez si ale revoltei studentilor din 1968, valorilor KOR (Comitetul de Aparare a Muncitorilor) si ale Solidaritatii.

Geremek stia ca excluderea si sclavia distrug demnitatea umana si ne degradeaza umanitatea. stia ca dictaturile duc la decreptitudine morala. Pretuia libertatea, cunoasterea autenica, gandirea independenta, curajul nonconformismului, spiritul de rezistenta, frumusetea romantismului polonez, atitudinea dezinteresata si demnitatea umana. Reactiona la mizeria morala cu repulsie revoltata, dar si cu teama, pentru ca din ea isi trag seva masele anonime, un rezervor uman pentru miscarile totalitare.
Era in acelasi timp un idealist si un pragmatic. Pe cand era copil, Geremek a fost martorul degradarii umane a celor aruncati in sclavia ghetoului din Varsovia. Salvat in mod miraculos de Holocaust, si-a petrecut restul vietii visand la o Polonie in care oamenii sa traiasca demn si sa respecte demnitatea altora.
Geremek a luptat pentru Polonia sa. A crezut ca oricine se poate schimba in bine si ca trebuie sa pastram viu spiritul dialogului, al tolerantei si abilitatii de a ierta si de a ne reconcilia. si-a dorit o Polonie democratica intr-o Europa democratica si puternica. Acum, cu el disparut dintre noi, putem vedea cat de mult a realizat.

Geremek stia ca identitatea si mandria nationala sunt sentimente nepretuite si ca in Polonia, condamnata sa se lupte pentru independenta sa, ele sunt virtuti necesare. Dar mai stia si ca, in perioada interbelica, a fost utilizat conceptul de "polonitate" ca instrument al nationalismului agresiv.
Pentru Geremek, a fi polonez nu insemna sa apartii vreunei comunitati biologice sau vreunei descendente sangvine. Ceea ce era cu adevarat important era istoria natiunii, indiferent ca aceasta istorie a fost transformata in mit sau, din contra, demitizata, privita apologetic ori, dimpotriva, critic. In relatie cu trecutul, obisnuia sa spuna, optam pentru traditii, iar cu ajutorul lor ne exprimam opiniile si optiunile.
Desi momentele de genul terorii staliniste se situau in afara traditiei poloneze, asa cum o concepea el, Geremek stia ca o identitate a comunitatii necesita o constiinta a istoriei in ansamblul sau, cu toate bunele si relele ei. Pe masura ce muncim pentru a face posibilul imposibil, trebuie sa ne amintim ca acte pe care astazi le respingem au fost, la randul lor, posibile in mijlocul comunitatii noastre.

Bronek era mandru de vointa incapatanata cu care Polonia isi cauta libertatea, de realizarile ei, de transformarile democratice care, multumita compromisurilor obtinute in negocierile meselor rotunde, au permis un sfarsit al dictaturii fara varsare de sange. Era mandru de statutul de membru al NATO si al UE si de succesul economic al Poloniei.
Dar era si ingrijorat. Acum un an, impreuna cu Lech Walesa si Tadeusz Mazowiecki, avertiza ca "un stat, pe care l-am considerat un bun comun, e tratat ca un trofeu destinat sa fie acaparat de liderii sai. Libertatea si independenta, catre care am incercat sa aratam drumul, nu sunt insotite de un sentiment de solidaritate, manifestat in special fata de aceia care sunt mai slabi si mai saraci. Insultele si galceava marunta domina scena noastra politica si distrug increderea cetatenilor in guvern. Institutiile care ar trebui sa apere legea se transforma in instrumente la indemana conducatorilor si ne confrunta cu acuzele grave ca se abuzeaza de ele". Aceasta declaratie a fost insotita de un apel dramatic la "curatarea politicii poloneze de mizerie, furie si ura".

Eseul lui Geremek despre istoricul francez Marc Bloch, luptator in Rezistenta, este una dintre cele mai mari realizari intelectuale si morale ale sale. Scriind despre Bloch, Geremek se descria pe sine, in special atunci cand recompunea modul in care Bloch se definea pe sine insusi ca apartinand unei "traditii de gandire liberale, dezinteresate si umanist-progresiste".
Se descria la fel de bine cand il cita pe Bloch: "Atasat de tara mea, hranit cu mostenirea ei spirituala si istoria ei, incapabil sa-mi imaginez o alta tara in care as putea sa respir liber, am iubit-o si am servit-o cu toata puterea. Sunt evreu. Nu vad in asta nici motiv de mandrie, nici de rusine. Fac apel la stramosii mei intr-o singura situatie: atunci cand intalnesc un antisemit. si totusi nu vreau sa las decat o singura marturie cinstita: mor, asa cum am trait, ca un bun francez".
Geremek avea doua mesaje despre antisemitism. Primul, directionat spre Polonia, era ca trebuie sa combatem antisemitismul si toate manifestarile sale, fie ele chiar marginale. Al doilea, indreptat catre opinia publica occidentala, a fost ca nu ar trebui sa ne jucam cu stereotipuri desuete.
Bronislaw Geremek a murit cu o constiinta limpede si cu mainile curate. A trait dupa crezurile lui Conrad: "Voi fi credincios" si "Urmeaza-ti visul si staruieste". Bronek, ai fost credincios.

Copyright: Project Syndicate/Institute for Human Sciences, 2008.
www.project-syndicate.org