Cel puțin săptămâna asta, Europa răsuflă ușurată: 31.000 de austrieci, majoritatea locuind în afara țării, au făcut zid împotriva extremismului politic, instalând la Viena un președinte ecologist. Toți cei care sperau că Austria va deschide calea unor victorii electorale pentru ultranaționaliștii din Marea Britanie, Ungaria sau Franța se văd deocamdată obligați să se replieze. Valul radicalismelor care amenință bătrânul continent nu are însă cum să dispară, iar refluxul se va orienta, mai devreme sau mai târziu, spre veriga sau verigile slabe.
Până la referendumul din Marea Britanie a rămas mai puțin de o lună. Fostul primar londonez aruncă în luptă toate armele pentru a forța ieșirea țării sale din UE, explicând alegătorilor că proiectul comunitar va eșua asemenea proiectului imaginat de Hitler. Între timp, Germania a ajuns la concluzia că UE ar trebui să aloce 10% din bugetul său pentru refugiați. În Belgia, mitingurile antiausteritate fac victime printre protestatari și polițiști. Spania se pregătește de alegeri anticipate, dar în Madrid mii de manifestanți aniversează prin marșuri de protest 5 ani de la crearea mișcării Occupy. Franța speră că va trece testul de securitate la Campionatul European, însă rafinăriile și transportul public sunt în grevă. Premierul Valls a supraviețuit unei recente moțiuni de cenzură, numai că majoritatea populației pare că nu s-a hotărât dacă mai vrea sau nu să rămână de partea guvernării socialiste. Polonia e subiectul unei anchete a Bruxelles-ului privind angajarea forței de muncă de proveniență nord-coreeană într-un proiect care beneficiază de subsidii comunitare. Grecia nu depășește stadiul revoltelor sociale, chiar dacă a fost deja anunțată încheierea unui nou acord de credit extern. În Cipru, tocmai a avut loc un scrutin legislativ: comuniștii au fost învinși de partidul aflat la guvernare, dar o formațiune de extremă dreapta (ELAM) și alte două partide mai mici au intrat pentru prima dată în Parlament, confirmând trendul antisistem.
În Europa, incertitudinile per-sistă și rezolvarea crizei refu-giaților se îndepărtează pe măsură ce Turcia devine tot mai agresivă. Atenția tuturor se îndreaptă însă în aceste zile spre Asia, fiindcă în localitatea japoneză Ise-Shima are loc reuniunea liderilor din primele șapte puteri industriale ale planetei (SUA, Canada, Marea Britanie, Japonia, Italia, Germania, Franța). Pe agenda dezbaterilor se află energia, schimbările climatice, riscurile economice, securitatea și strategiile de dezvoltare, dar și Siria, Iranul, Ucraina, Coreea de Nord, Brexitul, Parteneriatul Trans-Pacific (TPP). Ridicarea sau menținerea sancțiunilor occidentale la adresa Rusiei, acordarea sau neacordarea statutului de economie de piață pentru China, provocările din zona asiatică și amenințările din Europa sunt, pentru liderii lumii, probleme partajate, la care soluțiile nu pot fi găsite decât prin cooperare. Concluziile celor două zile ale întâlnirii G7 vor ghida o direcție sau alta pentru negocierile politico-diplomatice pe dosarele actualității internaționale.
UE participă la Summitul G7 prin președintele Consiliului European, Donald Tusk, și prin președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker. O declarație comună referitoare la încheierea cât mai rapidă a Acordului comercial de liber schimb UE-Japonia (lansat în 2013) e așteptată în marja reuniunii. În pofida crizelor, derapajelor și disensiunilor, UE e unul dintre actorii globali, iar pozițiile sale contează. Depinde doar de voința membrilor ei să-și întărească -rolul de putere sau dimpotrivă, să se autofragilizeze, subminân-du-și propriile interese.
După anexarea Crimeii, Fede-rația Rusă s-a văzut exclusă din fostul grup G8 (la care a participat în intervalul 1998-2014). Războiul hibrid împotriva Ucrainei are deja un dublu preț: pe de o parte, liderul moscovit și-a pierdut dreptul de a-și reprezenta țara la masa puterilor globale, ceea ce afectează manevrele Moscovei pe scena internațională; pe de altă parte, sancțiunile economice au sărăcit țara, având ca efect pervers creșterea susținerii populației pentru politicile antioccidentale ale Kremlinului. Întrucât G7 scoate în evidență problemele comune cu care se confruntă Europa, Asia și Statele Unite, încercând să structureze un set de răspunsuri, Rusia resimte excluderea mai acut decât lasă să se înțeleagă conducătorii ei. Pentru a minimaliza absența din Asia, autoritățile ruse și-au pregătit atent propriul program de deplasări: premierul Medvedev a vizitat Crimeea, ministrul de Externe Lavrov s-a aflat la Budapesta, iar președintele Putin are două zile de întâlniri la Atena.
Federația Rusă are nevoie disperată de ridicarea sancțiunilor, iar statele G 7 au nevoie, la rândul lor, de găsirea unor formule de colaborare cu Moscova. Reconcilierea e însă greu de obținut pe termen scurt. Competiția strategică dintre Rusia și SUA continuă să divizeze nu doar statele europene, ci și o parte a continentului asiatic. În pregătirea reuniunii G7, premierul japonez, Shinzo Abe, s-a deplasat atât la Bruxelles, cât și la Soci, unde s-a întâlnit cu liderul rus. Japonia și-a dorit un rol de mediator între Putin și Occident, urmărind să obțină rezultate concrete în relația bilaterală. Disputa teritorială ruso-japoneză privind cele patru insule dintre Marea Ohotsk și Oceanul Pacific durează din 1950 și premierul Abe s-a arătat dispus să susțină ridicarea sancțiunilor la adresa Rusiei, în schimbul unor progrese pe acest dosar. Japonia e interesată și să coaguleze solidaritatea statelor G7 pentru o declarație care condamnă ofensiva Beijingului în Marea de Est și Marea Chinei de Sud. Pe acest subiect, consensul e mai ușor de realizat decât cu privire la Rusia, Moscova însăși contribuind, în felul ei, la configurarea pozițiilor dorite de japonezi în raport cu China. După întâlnirea din aprilie a miniștrilor de Externe G7 de la Hiroshima, șeful diplomației ruse s-a deplasat la Beijing, unde, împreună cu omologul chinez, a acuzat amestecul Occidentului în chestiunile maritime din Asia. Moscova nu are altă variantă decât să susțină public Beijingul, deși creșterea neîncrederii între China și Occident e unul dintre obiectivele sale.
Președintele Obama a aterizat la Tokyo, venind de la Hanoi, unde a oficializat normalizarea relațiilor cu Vietnamul, anunțând ridicarea embargoului privind vânzarea armelor de fabricație americană. În felul acesta, SUA blochează orientarea Vietnamului spre Est, marcând un nou punct în jocul geopolitic din Asia. Liderul de la Casa Albă va vizita Hiroshima după încheierea reuniunii G7, iar simbolistica acestui gest cântărește greu. În Asia, tabloul se redesenează sub ochii noștri (printre altele, cu India semnalizând apropierea de Iran și cu Pakistanul mizând pe China) și, poate tocmai de aceea, Europa trece printr-o perioadă atât de frământată, în care unele state se simt atrase de politicile Moscovei .
Deși Înaltul Reprezentant al UE, Federica Mogherini, a anun-țat, înaintea Summit-ului din Japonia, că Bruxelles-ul susține menținerea sanc-țiunilor, Franța s-a poziționat de partea Rusiei. Pentru a-și întări oferta de sprijin, ministrul Economiei în guvernul de la Paris a vizitat Rusia. Mai mult, Franța a acceptat vizita ministrului rus al Agriculturii, aflat pe lista persoanelor cărora UE le interzice intrarea în spațiul comunitar. Ungaria a pledat și ea vocal în favoarea lui Putin, urmărind nu doar construcția unei centrale nucleare, ci și valorificarea influenței rusești în promovarea propriilor strategii referitoare la comunitățile maghiare. În Italia, formațiunea de extremă dreapta Liga Nordului a făcut presiuni zgomotoase asupra guvernului să recunoască anexarea Crimeii și să voteze pentru renunțarea la sancțiunile împotriva Rusiei. Asemeni Washing-tonului, Londrei sau Ottawei, Berlinul condiționează însă ridicarea sancțiunilor de respectarea Acordului de la Minsk cu privire la Crimeea. Declarațiile europene pe tema atitudinii față de Rusia reflectă bătăliile politice și interesele divergente din capitale, dar nici un stat UE nu și-a exercitat dreptul de veto cu privire la decizia de menținere a sancțiunilor, anunțată din timp de Bruxelles.
Federația Rusă își va înteți presiunile și va ridica nivelul ofertelor pentru a obține ridicarea sancțiunilor economice. Brexitul și Summit-ul NATO capătă, în acest context, semnificații cu totul speciale.
Aceste opinii aparțin autoarei și nu implică responsabilitatea MAE.
