În excelentul film canadian “Les Invasions Barbaires”, ce are un premiu Oscar, alte 48 de premii internaţionale şi 31 de nominalizări, Denys Arcand portretizează ultimele zile din viaţa unui intelectual, ce părăseşte această lume înconjurat de familie.
Povestea e dureroasă, dar important e pentru noi leit-motivul, firul roşu al acestui film ca o melopee tristă, în curgere continuă, lină, inexorabilă ca o cantată de Johann Sebastian Bach: lumea se schimbă, ne năpădesc barbarii.
Într-adevăr, azi, mai mult ca ieri, putem afirma că trecutul e o dulce poezie, prezentul atroce, iar viitorul nebulos. Există două mari grupări de nebuni în lume: teroriştii islamici şi silovikii lui Putin.
Cel mai important grup de terorişti islamici este numit Daesh, ori ISIS, ori Statul Islamic. Cu rădăcini istorice în secta asasinilor ismaeliţi de la Alamut, aceşti zănateci vor să întoarcă lumea la anul 632 d. Hr., când, pe 8 iunie, a părăsit această lume Profetul Mahomed, la Medina, în Arabia Saudită de azi. Ei vor ca toată lumea să treacă la islamism şi să adopte sharia. Toată lumea. Toată planeta! Ipostaza extremist-teroristă a religiei islamice e invazivă.
Ca să înţelegem despre ce vorbim: imaginaţi-vă, la Piaţa Universităţii din centrul Capitalei, în locul troiţelor eroilor noştri, steaguri verzi ale Islamului, iar toate femeile noastre românce, convertite la Islam, umblând cu feţele acoperite. Să ne imaginăm că oponenţii acestei nebunii ar fi arşi de vii, ori decapitaţi, iar un escavator trântind peste rămăşiţele lor pământeşti blocuri mari de beton, să se aleagă praful şi pulberea de ei. Să ne mai imaginăm mănăstirile noastre din Bucovina făcute praf şi pulbere de aceşti fanatici. Ele fac parte din patrimoniul UNESCO, asemeni suberbei Palmyre antíce, pe care o distrug acum cei din ISIS, nu-i aşa? Jos cu simbolurile creştinismului! Jos cu Mănăstirea Putna, jos cu Biserica Amzei din centrul Capitalei, jos şi cu Biserica Neagră din Braşov, jos şi Biserica “Sf. Mihail” din Cluj! Cam asta ar dori aceşti fanatici.
Clanul lui Putin are o altă doagă sărită: vrea cumva să întoarcă lumea undeva, prin secolul al XVIII-lea, pe vremea Ţarului Petru cel Mare, când Rusia Ţaristă bătea la porţile Scandinaviei. Putin combină asta ba cu mitul Hoardei de Aur (făcându-se că uită că cnezatele ruseşti au fost călcate-n picioare de Hoarda-n cauză), ba cu dihotomia ortodoxie – catolicism, diabolizând celelalte confesiuni creştine, ba cu legenda aşa-numitei “UE despotice”, care deznaţionalizează naţiunile Europei, ba cu ipoteza (schizoidă faţă de precedentul verb) conform căreia SUA aservesc UE, săraca.
Parcă eram o lume occidentală destul de unită şi tolerantă, nu? De unde a început toată această nebunie? Cum s-a ajuns la situaţia ca un franco-tunisian de 31 de ani, şofer profesionist, divorţat, cu trei progenituri, să fi stat nouă ore, cu camionul lui închiriat, la intrarea pe Promenades des Anglais, în luxoasa Nisa, pe Coasta de Azur, aşteptând să se adune turiştii, mulţi, cât mai mulţi, ca să aibă în cine să intre în viteză, trăgând de volan, astfel ca să ucidă cât mai mulţi oameni? Ce determină producerea unei asemenea monstruozităţi fără precedent acum? De ce nu s-a petrecut ea până acum?
Trei factori de cataliză globală:
Primul factor: vacanţa s-a terminat. Forţele geopolitice globale se mişcă. Doi mari actori globali lucrează intens: SUA şi China. Lor li se adaugă unul regional, Rusia putinistă, ce ar dori să redevină forţă globală.
Al doilea factor e Internetul. Aşa cum ajută oamenii să ştie ce se întâmplă şi să oprească avansul regimurilor de forţă, ajută şi forţele răului să acţioneze global. Ticăloşii acum se pot organiza adhocratic, global. Coerciţia lor e mai mare decât a oamenilor de calitate.
Al treilea factor e sentimentul pieţelor, ce lucrează şi în geopolitică, precum în lumea afacerilor. Dacă vom avea sentimentul că lumea noastră tolerantă, multiculturală, democratică s-a sfârşit, cu certitudine acest lucru se va întrupa, aidoma credinţei noastre.
Invaziile barbare vor fi atunci victorioase.
