Justitia din Romania incepe sa conteze. Daca nu ar conta, nu s-ar face asemenea presiuni asupra ei, mai nou si din tari vecine, si nu s-ar zbuciuma guvernul Tariceanu sa revina la starea de gratie de dinainte – cand guvernele faceau ce voiau, fara teama de consecinte legale. Urmeaza insa cateva teste-cheie pentru o justitie inca nedeprinsa cu libertatea ei, si despre acestea vreau sa vorbesc azi. Fie le trecem, si luam certificatul de maturitate, fie le picam, si ne intoarcem de unde am pornit, la Craciunul 1989, cand noi credeam ca am facut dreptate, iar restul lumii ca eram niste salbatici.
Ne apropiem de judecarea binemeritata a lui Ion Iliescu pentru mineriade. Fara discutie ca Ion Iliescu e vinovat – avea controlul Capitalei in dimineata de 14 iunie si a abatut in mod inutil urgia peste oras, cu scopul de a intimida orice opozitie politica. E o nedreptate strigatoare la cer ca instrumentul, Miron Cozma, sa fie inchis, iar cei care au dat ordinele sau i-au condus pe mineri la diverse adrese prin oras sa se bucure de imunitate. Iliescu a facut gafa sa-i invite pe mineri si sa le tina discursuri cu indicatii clare, astfel incat raspunderea lui e clar stabilita, in depese Rompres. Peste o mie de raniti, sute de arestari ilegale (astea mi se par cele mai grave, nu pot fi atribuite minerilor) si sase morti, ca si atentatul la libertatea de asociere si exprimare prin inchiderea unor sedii ale ziarelor si partidelor de opozitie sunt fapte foarte serioase. Atat de serioase incat sunt suficiente pentru a-i condamna pe cei responsabili. Sper, ca atare, ca ziaristii se insala atunci cand ne anunta ca intre capetele de acuzare pregatite de procurorii militari se afla si genocidul si subminarea puterii de stat si a economiei nationale. Nu de alta, dar daca e adevarat, incepe sa semene ingrijorator de mult cu procesul ratat al lui Nicolae Ceausescu (acestea au fost trei din  cele patru capete de acuzare formulate atunci de dl Dan Voinea). Daca Iliescu e judecat pentru genocid precum Ceausescu sau Milosevici la Haga, acuzatie imposibil de dovedit (iar in cazul lui chiar ridicola), intregul proces risca sa esueze intr-o lamentabila parodie care sa arate ca in optsprezece ani justitia noastra nu a evoluat de fapt deloc.
Societatea civila nu face deloc lucrurile mai usoare. Dimpotriva, le face mai grele. S-a creat un fel de agitatie confuza care nu ofera climatul sanatos in care sa deschizi un asemenea proces. Societatea civila bombardeaza diferite instante romanesti si europene – Parlamentul, Presedintia, Parlamentul si Comisia Europeana – cu cereri de interventie in justitia romana. Mai nou, am vazut chiar cereri care contesta situatii unde CEDO s-a pronuntat deja. Nu mai merge asa, colegi! Pe viitor daca vreti, si aveti dreptate, sa grabiti unele cauze judiciare, scrieti doar procurorilor generali. Nici macar ministrul Justitiei nu mai are dreptul sa se amestece in cursul unei anchete. Nu se poate pe de-o parte sa-i bestelim pe cei care fac interventii, iar pe de alta sa cerem chiar noi interventii. Nu inteleg panica legata de decizia recenta a Curtii Constitutionale si nici cine a stabilit ca procurorii civili sunt inferiori celor militari, deci daca ajung la ei dosarele, nu se va mai face dreptate. Cei militari au tarat dosarele astea 17 ani si daca se pregateau sa o ia cu genocidul, se pregateau sa se faca de ras. Nu trebuie sa cream un climat de presiune din care un procuror cu mai putina minte si dornic sa placa la popor pricepe ca la pofta noastra de sange trebuie neaparat sa ne ofere un genocid, de parca sase morti si o mie de oameni schiloditi nu ar fi de ajuns.
Dar noi nu suntem setosi de sange. Eu, cel putin, nu sunt. Vreau sa il vad pe Iliescu condamnat, dar nu spanzurat, ne trebuie un verdict clar de vinovatie, indiferent de forma pedepsei, ca sa inteleaga toata lumea ce e democratia, de la oamenii politici la copiii de scoala (i-as include si pe imbecilii care m-au apostrofat ca l-am intrerupt pe Iliescu in celebrul nostru dialog din 1997 cand imi vindea a suta oara versiunea lui de lemn despre mineriade, dar nu cred ca astia sunt capabili sa invete ceva). Pentru a obtine insa o condamnare trebuie sa aducem acuzatii realiste, probabile, altfel riscam sa facem ce au facut cei de la Haga cu Milosevici, nu au ajuns la condamnare si l-au facut martir.
Celalalt caz exemplar este al ministrului Zsolt Nagy. Coalitia pentru o Guvernare Curata le-a cerut tuturor ministrilor anchetati sa se retraga, pentru ca e practic imposibil sa anchetezi un ministru fara interventii, si uite ca avem interventii peste interventii si dl presedinte Marko Bela nu s-a retras, desi a spus ca o va face. Dl ministru Nagy a acuzat CGC ca se antepronunta. E fals: cererea de retragere privea doar nevoia de a-l putea judeca pe dl Nagy fara sa dea telefoane pe la Budapesta si Bruxelles, pentru ca nici un cetatean obisnuit nu face asta, ci asteapta rezultatul procesului judiciar. Dar trebuie sa spun ca daca telefonul la Budapesta a avut efect, e si din cauza ca in mod inexplicabil pentru mine DIICOT ancheteaza pe dl Nagy pentru tradare. Mai fratilor, voi chiar nu v-ati prins ca nu merge asta cu tradarea? S-a dus cu secretara intr-o vacanta platita pe banii unui consultant? Incadrati-l la trafic de influenta! stiu, e un articol prost scris si greu de dovedit, dar daca nu avem cu ce-l lega, asta e,  ne-a scapat de data asta, e penibil sa ne legam de el pentru "tradare", ca ne-a ramas mostenire din Codul Penal ceausist acest articol. Eu tot am sperat ca s-a inceput asa si se va schimba incadrarea pe parcurs, dar vad ca o tot lungim si dam apa la moara acuzatului.
Justitia de tranzitie e o treaba dificila. Dar noi am devenit un stat european si trebuie sa dovedim asta. Nu putem repara injustitiile din trecut prin noi injustitii. Aceste procese trebuie sa fie impecabile ca sa stim nu doar ca am pedepsit pe vinovati, dar ca am si promovat in Europa.

Alina Mungiu-Pippidi este presedinte fondator al SAR si cercetator asociat al Colegiului St. Antonys din Oxford