Graba Senatului de a adopta un proiect de lege care modifica legea audiovizualului pentru a constrange posturile de radio si TV la difuzarea in proportie egala a stirilor pozitive si negative este, pana la urma, una absolut de inteles. Odata alesi, politicienii ajung subit intr-un soi de rai, din inaltimile caruia apreciaza ca noua lor stare paradisiaca nu este de fel reflectata in descrierile pe care jurnalistii inteleg sa le faca realitatii. Alesii romani se bucura de averi si privilegii considerabile, care ii plaseaza in superliga politicienilor europeni. Nu au teama procurorilor sau a judecatorilor, nici macar a sefului de stat sau a Comisiei Europene, drept care vesnica pisalogeala jurnalistica cu stiri despre fel de fel de nereguli inregistrate de-a lungul si de-a latul tarii, despre traiul necum paradisiac al unei mari parti a populatiei, despre nenumaratele smenuri inerente politicului dambovitean a avut darul de a provoca anumite tulburari anxioase printre legislatori.

Dat fiind ca unul dintre initiatorii proiectului de lege a fost Gheorghe Funar, se poate conchide ca securitatea tarii este, finalmente, una stabila, nemaiexistand spectrul amenintarii iredentistilor maghiari. si, chiar daca ar fi ca o mana de revansisti sa se mai antreneze prin muntii Harghitei, domnul Funar va dori, fitecum, pastrarea proportionalitatii stirilor pozitive difuzate despre concetatenii maghiari. Astfel de stiri se pot gasi, din fericire, cu duiumul: populatia ar putea afla, de pilda, ca ungurii renunta la a mai emigra in cautarea unui trai mai bun, fiind decisi sa ia exemplul unor lideri udemeresti precum Verestoy Attila, Frunda György etc. pentru a avea parte de o viata similar de imbelsugata.
Daca Bucurestiul ar fi calamitat de un seism, buletinele de stiri isi vor intrerupe, fireste, relatarile de la locul tragediei pentru a informa ca de pe Otopeni si Baneasa inca mai decoleaza curse aeriene catre indragite destinatii turistice ca Dubai, Bangkok sau Turcia. Astfel, profesionistii audiovizualului ar proba puterea de rezistenta a natiunii in circumstante profund adverse, in timp ce alesii s-ar grabi sa-si ocupe, ca intotdeauna, fotoliile parlamentare pentru a demonstra, la randul lor, imensul spirit de responsabilitate al politicului, inclusiv  in momente de restriste.

In plan global, o lege atat de bine intentionata ar putea (re)proiecta serenitatea si optimismul intr-o lume pe care obstinatii jurnalisti continua sa o perceapa drept haotica si plina de tulburari, existand insa si riscul sa fie, uneori, inteleasa si in consecinta aplicata eronat. La Phenian, de pilda, virtutea legiferarii stirilor pozitive l-ar putea determina pe Kim Jong Il sa renunte subit la vechiul sau rol de Ceausescu al Rasaritului… pentru a se transforma intr-un Ion Iliescu nord-coreean, dedicat implementarii socialismului cu fata umana, respectiv a notoriei "democratii originale".

Dar, cum sleahta cinicilor reprezentanti ai presei este una vadit incorigibila, sunt slabe sanse ca acestia sa renunte la vechea lor meteahna de a plasa ponderea egala eminamente pe circumspectie si critica. Drept care alesii neamului ar trebui sa se reorienteze catre o optiune pe cat de simpla, pe atat de exemplara: sa faca domniile lor subiectul stirilor pozitive, recte sa-si propuna a face nonstop numai fapte bune. Natiunea intreaga intelege, desigur, cat de mare va fi acest efort, ca doar alesii muncesc zi si noapte, fiind atat de extenuati de povara responsabilitatii functiei lor incat mai atipesc, involuntar si, desigur, foarte rar, in fotoliile parlamentare. Dar, cu un efort suplimentar intru binele tarii, domniile lor ar putea transforma meleagurile romanesti intr-un rai al "liderilor fericiti" – sa zicem prin intermediul unor participari la crossuri de binefacere (ar mai scapa, astfel, si de burta…) sau prin donarea unei parti considerabile a averilor lor catre organizatii caritabile.

La randul lor, magistratii ar putea imparti dreptatea sub varii forme infinit mai omenoase: cine s-ar supara daca presedinta CSM, Lidia Barbulescu, si-ar descoperi necunoscute veleitati estetice, arbitrand – spre bucuria celor mici si mari – concursuri pentru selectarea celui mai frumos castel de nisip ridicat pe plaja Marii Negre?! Nu in ultimul rand, alesii vor face categoric breaking news la toate posturile de radio si TV daca ar aparea cu manecile suflecate pe campuri in perioada recoltei pentru a ajuta taranii la cules de pepeni. Dar poate ca acest din urma exemplu aminteste prea mult de stirile "epocii de aur", chiar si din punctul de vedere al domnilor Funar si Ghise.

Daca eurocratii de la Bruxelles ar avea mintea sa invete din initiativele domnilor amintiti mai sus, n-ar mai esua nici un referendum european. Dimpotriva, vestea cea buna ar consta, cu certitudine, in faptul ca natiunile profund recunoscatoare ar refuza sa renunte vreodata la prezenta binefacatoare a unor astfel de politicieni, drept care insesi alegerile ar deveni o simpla formalitate – cu alte cuvinte, doar o stire anosta, buna de plasat cel mult in coada buletinelor informative, la "alte stiri pe scurt".