Precipitata deplasare a lui Traian Basescu la Dabuleni nu a echivalat, ce-i drept, cu "drumul la Canossa" din 1077, cand Henric al IV-lea al Sfantului Imperiu Roman a asteptat umil, descult si in zapada, timp de trei zile ridicarea excomunicarii sale pronuntate de Papa Grigore al VII-lea si survenita ca urmare a sfidarii autoritatii papale de catre imparatul german. Totusi, deplasarea prezidentiala denota o eroziune oarecum similara a autoritatii personale. Anterior, seful de stat lansase un atac la adresa lui Mircea Geoana, ridiculizandu-l drept "sef peste o bostanarie". Satenilor din Dabuleni, localitate binecunoscuta pentru pepenii ei gustosi si reprezentata in Senat de liderul pesedist, nu le-a picat deloc bine ironia prezidentiala.  

Remarca, de fapt o gafa in toata regula, ne-a relevat ca Traian Basescu incepe, aparent, sa isi piarda flerul politic. S-a grabit apoi personal la Dabuleni – spre nedumerirea destulor localnici, neobisnuiti sa primeasca explicatii justificatoare de la presedinte. Rolul institutiei prezidentiale este unul de autoritate intr-o lume politica adesea haotica, iar Traian Basescu a incercat, de regula, sa-l interpreteze ca atare – de multe ori cu succes. In plus, a cautat sa invalideze imaginea unei tari vesnic conduse de lideri inaccesibili – regi, comunisti sau oligarhi –, aducand institutia in cauza mai aproape de oameni, fie prin zile ale Portilor Deschise la Cotroceni, fie prin dese deplasari in tara. Este adevarat ca unii cetateni percep astfel de gesturi ca apartinand instrumentarului imagologic comunist, dar am cunoscut si destui oameni care, dezamagiti de politicul autohton, considera dorinta sefului de stat de a se afla printre ei atat agreabila, cat si stimulativa.

Aura prezidentiala se dezintegreaza insa ori de cate ori Traian Basescu recurge la un limbaj suburban sau iese la rampa cu opinii cel putin discutabile – vezi, recent, explicatiile avansate in sprijinul fabricii de diplome "Spiru Haret", probandu-si pana la urma doar ignoranta in privinta ponderii unui invatamant de calitate pentru insusi destinul tarii. In prezent, a ajuns sa depinda din ce in ce mai mult de amplul segment al alegatorilor amatori de circ politic, neinteresati in a-l evalua pe baza unor pozitii adoptate in chestiuni de maxima seriozitate. Acum doi ani, cu ocazia campaniei pentru referendum, oltenii s-au adunat in numar impresionant pentru a-l asculta pe cel suspendat din functie. Ca atare, prin recenta sa referire ironica la o "bostanarie" din regiune a riscat si pierdut pe mana sa, in conditiile in care tinerii si clasa mijlocie – care in 2007 votasera clar in favoarea mentinerii sale in functie – nu mai reprezinta defel un bazin electoral garantat.

Mai mult, hazardata afacere EBA a relevat o serie de slabiciuni personale, consumand o buna parte din creditul sau politic, deoarece a evidentiat, vrand-nevrand, esecul presedintelui in materie de reformare a vietii publice, declarata odinioara o prioritate absoluta. Este limpede ca la capitolul justitie Basescu a fost blocat de adversarii sai – atat cei politici, cat si cei din mass-media. Dar profunzimea propriilor sale convingeri reformiste a ajuns pusa sub semnul intrebarii cel tarziu atunci cand a acceptat sau, cine stie, chiar a propus noului cabinet de coalitie mentinerea lui Catalin Predoiu in functia de ministru al Justitiei – acelasi care depusese, cu putine luni inainte, eforturi asidue in vederea neutralizarii procurorilor implicati in investigarea unor cazuri de inalta coruptie, ajunse in vizorul DNA pe ultima suta de metri a guvernarii Tariceanu.

Un alt "specialist" la fel de adaptabil tuturor vremurilor politice a fost Lazar Comanescu, ministru de Externe in 2008. In calitate de ambasador al Romaniei la UE, a condus o misiune de dimensiuni apreciabile, care nu s-a sfiit sa activeze, ori de cate ori s-a putut, in vederea zadarnicirii spasmodicelor eforturi ale Comisiei Europene vizand reformarea institutiilor romanesti. Pentru Comanescu, constanta monitorizare a Romaniei de catre CE era o chestiune insuportabila. Incidental sau nu, catre sfarsitul mandatului sau in fruntea Externelor, aceeasi pozitie ajunsese adoptata si de presedinte – desi Traian Basescu stie prea bine ca fara aceasta monitorizare reformarea sistemului judiciar ar sista pe loc, eventualele initiative urmand sa vina cel mult din partea celor care au inchis, ani de-a randul, ochii in fata coruptiei sau, mai rau, au ajuns contaminati de ea.   

Daca seful de stat nu inceteaza curand cu gafele si inconsecventa in materie de reforme – pe care azi le sustine, iar a doua zi le considera redundante –, daca nu iese grabnic la rampa cu un program solid pentru un al doilea mandat, atunci va ramane perceput doar ca un biet populist esuat. A incercat sa atraga in orbita planetei prezidentiale intelectuali, dar si oameni simpli, clasa mijlocie, dar si segmente defavorizate, oraseni si sateni, plus o serie de personaje-cheie din structurile statului. Dar campul sau gravitational slabeste, drept care risca sa devina un simplu astru ratacitor pe firmamentul politic romanesc.