Pe 26 iunie 1941, distrugătoarele ruseşti Moskva şi Kharkov au tras 350 de obuze asupra gării Palas şi a portului Constanţa. Distrugătoarele Regina Maria şi Mărăşeşti intră în luptă şi reuşesc să lovească nava Kharkov. Moskva se retrage, dar după câteva minute se rupe în două. Din 400 de membri ai echipajului, marina română salvează numai 69.
Pe 27 iunie 2011, la 70 de ani de la scufundarea distrugătorului Moskva, o delegaţie a Federaţiei Ruse a comemorat memoria militarilor ucişi acolo, aruncând o coroană de flori deasupra epavei. Este o lecţie despre onoare şi eroi pe care românii nu au învăţat-o.
Vă invit să comparăm acest episod cu un altul, despre care v-am relatat tot în paginile ediţiei de Sud-Est a României libere. În aprilie 2011, la comemorarea a o sută de ani de la naşterea pilotului-poet Horia Agarici nu a participat nicio oficialitate. Horia Agarici este cel care a salvat Constanţa de bombardierele ruseşti. Datorită lui, Cazinoul este încă în picioare şi poate că şi actualele depozite de petrol ale Oil Terminal.
Tot despre militarii ruşi şi Horia Agarici vă relatam un alt episod. Mulţi ani după fapta sa de vitejie, când era deja repudiat de regimul comunist, un general rus a ajuns în faţa casei sale din Eforie şi a cerut să-l vadă. Ilie Agarici, fiul pilotului, ne-a povestit că generalul i-a strâns mâna, pentru că în război îi salvase viaţa.
Şi tot de Agarici se leagă o altă întâmplare-simbol: o delegaţie militară rusească trecea pe stradă, iar un român a oprit-o, pentru a-l pârî pe pilot. „El e cel care v-a doborât avioanele”. În loc să reacţioneze dur, şeful delegaţiei şi-a pus militarii să prezinte onorul. „O naţiune care nu ştie să-şi respecte eroii nu va şti să se respecte pe sine”, a spus el.
Încă o ştire, ca o completare la cele de mai sus. De Ziua Drapelului, în judeţul Constanţa, majoritatea directorilor de instituţii deconcentrate au chiulit de la manifestaţie. Prezenţa la astfel de evenimente, spune prefectul, nu este opţională, ci face parte din obligaţiile lor în calitate de persoane publice. Cine mai ştie însă acest lucru? Pentru majoritatea directorilor, numiţi de partide, funcţia nu este decât un prilej de îmbogăţire şi de răsplătire financiară a partidului.
„Populaţia care trăieşte actualmente în spaţiul geografic al României nu mai are aproape nicio legătură cu idealurile, spiritul de sacrificiu sau frumuseţea sufletească ce sunt caracteristice oamenilor din a cărei categorie a făcut parte şi Horia Agarici” – aceasta este concluzia amară a unui cititor, aşa cum a fost ea notată în comentariul unui articol.
Chiar dacă, pentru majoritatea românilor, Rusia este sinonimă cu Uniunea Sovietică şi cu cea mai nenorocită perioadă din istoria ţării, comunismul, trebuie să recunoaştem că, în ceea ce priveşte cinstirea eroilor şi a trecutului, avem de învăţat o lecţie valoroasă de la ea.
