Dacă veneau nişte hoarde tătare să ne guverneze, nu cred că reuşeau să distrugă atâta – într-o sută de ani, nu în douăş’şase. Ba, dacă mă gândesc bine la ce au lăsat aici nemţii, ungurii, evreii – fanarioţii, na – mai c-aş zice că ţara asta a crescut în ciuda tuturor manevrelor politicienilor români.
Baiu’ cel mare e că majoritatea politicienilor români n-au avut niciodată vreo calificare. O meserie, oricare: iei cinci cuie şi cinci scânduri şi faci o uşă – dacă îi laşi pe ăştia în economia liberă, trei sferturi probabil vor muri de foame sau vor umple puşcăriile. Citesc despre dilema primarului de Iaşi: omul nu‑şi explică de ce personalităţile care „zguduie lumea“ nu stau la coadă pentru un loc pe listele PSD. Păi, hai s-o luăm invers, dom’ primar: pe listele alea ai un senator condamnat de două ori la puşcărie cu suspendare, un altul trimis în judecată, plus un fost prefect care, beat fiind, a comis un accident auto. Cine naiba vrea să fie coleg cu ăştia? Mai departe, dom’ primar: Dragnea, condamnatul pentru şmecherii electorale, supervizează listele electorale – nu ar trebui să mă mir dacă în viitor PSD va propune o centuristă în funcţia de director al maternităţii, nu-i aşa?
Mergem la ăilalţi, din PNL. Alina Gorghiu încă se miră că în 2012, pe când era mare uselistă, un copil a refuzat să-i deschidă uşa: „Mi-e frică de hoţi, nu deschid“. Hai s-o luăm aşa, Alinuţa: ce ne‑a rămas nouă în cap legat de PNL în ultimele luni? Un fost vameş, colegul tău, Blaga, l-a trimis pe un şef al poliţiei să facă o tură cu maşina, că era bateria descărcată. Şiii, ce să veeezi: în maşină, într‑o punguţă, erau vreo 700.000 de euro – „de dizain“, evident, doar nu ne-om închipui c-ar putea fi o şpăguţă pentru partid… De-aia nu ţi-a deschis copilul, Alinuţa: că neam de neamul lui n-a crezut că un bugetar câştigă suma asta cinstit, într-o singură viaţă. P.S.: Vameş, da?
Acum vin şi-şi urlă programele de guvernare, ca ţiganii pe vremuri: „oaleee, linguuuri, polonicuuuri!“ – spune-mi dacă ai auzit ca un partid dintr-ăsta mare să vorbească ceva despre muncă; să spună că leneşii au dreptul constituţional să moară de foame, după cum cei harnici au dreptul să trăiască mai bine. N-ai auzit – partidele mari sunt încă fascinate de populimea copulativă, aia care ţine minte doar data la care se-mparte ajutorul social.
PSD promite măriri de pensii şi salarii – în condiţiile în care noi acum împrumutăm bani serioşi, procente din PIB, ca să acoperim deficitul. Despre milionul de locuri de muncă pesediştii povestesc cu jumătate de gură, că tot un milion a promis şi Ponta, şi şomerii patriei s-au ales doar cu mândria de a fi român şi nimic mai mult. Faza faină e că la lansarea programului PSD a participat şi Teodorovici, ministrul ăla de la Finanţe care nu şi-a plătit datoriile la Fisc. Da, tov. Dragnea, ăla de lângă tine, e şi el o cauză directă a pensiilor mici din România. În 2008, PSD-ul promitea 1.000 de kilometri de autostradă, construirea a opt spitale regionale ultramoderne şi împădurirea a 1 milion de hectare (aici aţi nime-rit-o cu Hrebenciuc…).
PNL promite acum, în 2016, apud PSD 2008, construirea a… opt spitale regionale de urgenţă – nici un cuvinţel despre Eugen Nicolaescu, de două ori mi-nistru al Sănătăţii şi nimic mai mult. Partea faină e că PNL-ul mai promite, tot acum, dubla-rea salariilor medicilor, prin vocea aceluiaşi fost ministru al Sănătăţii, Nicolaescu. Dacă le făcea cineva un scenariu la mişto, şi n-o nimerea mai bine. În 2008, acelaşi PNL promitea, printre alte gogoriţe, că aduce salariul minim la 800 euro, pensia minimă la 350 euro, plus 32 de noi spitale de urgenţă. PDL-ul din 2008, încuscrit acum cu liberalii, umfla piepţii cu un minimum 6% din PIB pentru educaţie, 1.300 de kilometri de autostradă, plus 41 şosele de centură.
De fapt, campania asta elec-torală nu e decât o bursă a marilor escroci: ai văzut autostrăzile, spitalele, cele 6% din PIB pentru educaţie? Nu, dar eşti la curent cu pensiile lor speciale şi cu imunităţile lor, cu drumurile lor la DNA şi cu bar-icadările lor în Parlament, de frica procuro-rilor…
Pe vremea lui Ceauşescu, politrucii se numeau „gurişti“, „muncitori cu gura“, adică n-aveau o meserie anume, da-i trimitea Partidul să vorbească pe la consfătuiri şi tot felul de plenare ale oamenilor muncii – acum e la fel, doar că guriştii ăştia au ajuns directori pe la maternităţi…
