Peggy Bundy, soția din celebrul serial comic și ironic, în același timp, Familia Bundy, descoperise, într-un episod, secretul succesului financiar. Era reprezentantul unei companii care vindea diverse bunuri; la fiecare vânzare primea un comision.
Încântată de această soluție, a procedat așa cum s-a priceput mai bine: a cumpărat mult, pentru ea, lucruri nefolositoare, pe datorie. Comisionul îl primea însă la timp. Cu cât se îndatora mai mult, cu atât comisionul ei era mai mare. Toți au aplaudat, la început, chiar și Al Bundy, faptul că face bani.
Imediat după ce au aflat care este metoda, lucrurile s-au schimbat la 180 de grade.
De câteva luni mi se pare că mă uit, din nou și din nou, la un episod din familia Bundy. Am citit undeva că premierul Liviu Dragnea (premierul politic, așa cum el însuși s-a intitulat) a spus că bugetul României poate suporta sarabanda de creșteri de salariale și de reduceri și anulări de taxe. Una dintre explicații este, de exemplu, că un salariu mai mare înseamnă mai multe contribuții la buget. Evident, în teorie așa este. Tot în teorie, Peggy Bundy se îmbogățea cu fiecare comandă.
Cu fiecare obiect cumpărat, un cont de-al său creștea, dar datoria pe care o avea creștea exponențial.
Liviu Dragnea are dreptate într-o privință: este un program extrem de greu de aplicat. O repetă obsesiv pentru ca nouă, alegătorilor, să ne intre bine în cap, pentru ca, în momentul în care multe din aceste promisiuni nu vor fi duse la îndeplinire, să ni se pară că într-adevăr a fost o misiune aproape imposibilă, că pesediștii au făcut tot ceea ce era omenește posibil, dar că sunt și ei, în cele din urmă, doar oameni, făcuți din carne și oase, nu zei ai finanțelor. Să dăm pesediștilor ce-i al pesediștilor și lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu.
Nu cred că se va întâmpla așa, știu sigur. Primii pași înapoi au fost deja făcuți, primele promisiuni anulate au apărut deja, urmează confruntarea cu ”greaua moștenire” a guvernului precedent, urmează scuze de genul ”vedeți cum crește euro, din cauza instabilității politice” sau de genul ”am pierdut câteva zile de aplicare a programului, nu-l mai putem respecta ca la carte”.
Faptul că nu se va aplica acest program nu va conta, pentru că PSD va sta la putere patru ani. Nu numai ei, ci toate partidele promit, nu fac, dar nu există repercusiuni. Și asta pentru că se pare că ne place să fim păcăliți, să credem că orice zboară se mănâncă, să îmbrățișăm soluția cea mai facilă.
A fost votat un program de guvernare care promite reduceri și anulări de taxe și care, în ceea ce privește poate cel mai important indicator economic, și anume crearea de locuri de muncă, nu spune mare lucru.
A vorbit Liviu Dragnea de sprijinirea cu până la 200.000 de lei a start-up-urilor, de înființarea gratuită a SRL-urilor, de cont banca gratuit. A mai promis crearea a 60.000 de locuri de muncă în 4 ani, deci 15.000 pe an. Puțin, foarte puțin pentru economie, dar poate mult pentru un popor pentru care munca la stat reprezintă culmea profesională.
Premierul Dragnea are însă și o armă mai mult sau mai puțin secretă: Fondul Suveran de Dezvoltare și Investiții. În acest fond vor fi incluse toate companiile de stat profitabile. Tot ce mai este bun în economie va ajunge pe mâna lui Dragnea. De fapt, spun unii, acesta este cel mai important punct din programul PSD: crearea unui astfel de fond, cu care poți controla companiile profitabile din economie. Când îl va fi creat, planul de guvernare al PSD își va fi atins scopul.
Pentru cei care speră ca tot ce scrie în calendarul de promisiuni al social democraților va urma însă o perioadă lungă de așteptare.
