Deci căderea PDL lasă loc pe dreapta. O dreapta care ar trebui să aibă câteva mesaje clare pentru a reuşi să atragă aderenţi ca în 2004 şi 2007 (la referendum): reforma statului, reducerea cheltuielilor şi a taxelor şi, foarte important, mesajul anticorupţie (simplificare pentru instaurarea de facto a ideii că toţi suntem egali în faţa legii şi ni se aplică aceleaşi reguli). Există două posibilităţi: fie PDL recuperează şi se adresează coerent acestui electorat, fie un nou partid de dreapta îi va succeda. Lovit în moalele capului de sondaje, Guvernul pare a semnaliza ferm dreapta şi ideea de a reduce cota unică la 10% ar putea să-l ajute. Dar nu prea este credibil, pe bună dreptate. De ce ar crede oamenii un guvern care spune că reduce taxele după ce ministrul de Finanţe filosofa acum două săptămâni despre creşterea lor şi revenirea la impozitul progresiv şi mai este încă în Guvern? Problema cu Vlădescu nu este doar că vorbeşte de parcă ar fi un analist din afara Guvernului, ci că vorbeşte ca şi cum ar fi un analist de la Institutul Social Democrat, adică e convins că taxarea progresivă e mai bună în sine şi adoptarea ei în 2005 a fost ceva temporar (omul nu a auzit de argumentele după care taxa unică nu pedepseşte munca, deci e mai morală în sine, pe lângă că e mai eficientă). Apoi, grupul care susţine linia morală în PDL e tot mai izolat, PDL pare mai mult ca niciodată un partid ca toate celelalte, care susţine anticorupţia doar când e pe margine şi doar cât să nu rupă relaţiile cu Bru-xelles-ul.
A doua variantă este cea novatoare: un partid nou pe dreapta. Unul care să asume liberalismul dur, reducerea cheltuielilor publice, anticorupţia fermă şi care să se adreseze electoratului nedependent. Bine, nu va avea niciodată o majoritate de peste 50%, dar ar fi un partid mediu cu un electorat fidelizat şi activ, care va deveni indispensabil pentru viitor.









