Marile linistite ascund abisuri in care marii pradatori ai apelor isi gasesc adapost. La fel, si partidele aparent linistite ascund lupte interne inversunate. Iar PDL pare o mare linistita. Oare aparentele nu sunt, o data in plus, inselatoare? Desi supravegheat de ochiul atent al Neptunului de la Cotroceni, PDL se afla in plina batalie interna pentru putere si succesiune. Dincolo de abia ocultata batalie intre mai vechii pedisti si veneticii peledisti, lupta pentru controlul si distributia resurselor publice la care partidul are acces prin oameni risca sa se transforme in uragan. Zvonul ce circula prin presa bine informata privind posibila debarcare a lui Emil Boc si inlocuirea sa cu Vasile Blaga dezvaluie nu atat o stare de fapt, cat, mai ales, o stare de spirit: nervozitatea. Acumulata pe fundalul stresului de coalitie, in conditiile a mai bine de trei ani de campanie prelungita, iritarea leadershipului pedist si a bazei pedeliste traduce oboseala si nesiguranta induse de scandalurile din ultima vreme.

Lupta pentru preluarea mostenirii lui Emil Boc se duce deja fara menajamente. Izolat la Palatul Victoria, prins in jocul guvernarii si antrenat in negocierile continue din coalitie, prim-ministrul nu are nici timpul, nici mijloacele sa controleze partidul. Dar soarta politica a lui Emil Boc va fi hotarata la Cotroceni, nu la partid. Daca situatia economica sau sociala o va cere, prim-ministrul va fi nevoit sa se retraga pentru a asigura sansele de realegere ale presedintelui Traian Basescu. Iar asumarea raspunderii e o buna ocazie pentru iesirea din scena. Sacrificat pe altarul "reformei", Emil Boc si-ar putea conserva, cel putin o vreme, pozitia in partid, iar PDL ar putea poza in victima monstruoasei coalitii 322 reconstituite. Esecul guvernarii ar putea fi transferat astfel majoritatii parlamentare formate de PNL si PSD sub pretextul comisiilor de ancheta parlamentara.

Dar iesirea PDL de la guvernare, chiar si cateva luni, inteteste tentatiile fratricide. Nu intreg partidul este dispus la noi sacrificii. Chiar daca un ipotetic guvern tehnocrat ar lua locul actualului guvern si majoritatea posturilor din teritoriu ar ramane neatinse, tot exista o doza de imprevizibil pe care multi nu sunt dispusi sa si-o asume. Pentru presedintele Basescu este insa important sa mentina partidul in priza. Or, asta se va intampla doar daca prezidentialele vor deveni o miza aproape personala pentru majoritatea membrilor. In masura in care soarta celor mai multi pedelisti – lideri, membri sau clienti – va atarna de rezultatul alegerilor prezidentiale, batalia poate fi castigata chiar impotriva unei coalitii largi formate din partide si trusturi media. Pentru atingerea acestui obiectiv, sacrificarea premierului nu ar fi decat o simpla schema tactica. Dar ar putea oferi un moment de respiro binevenit. Caci, ocupati cu mentinerea sau impartirea functiilor, adversarii ar pierde timpi pretiosi usor de convertit in procente in favoarea lui Traian Basescu.

Stimulati de un asemenea scenariu, unii lideri ai PDL care deja controleaza partidul incearca sa isi consolideze situatia si sa-si asigure viitorul politic. Pentru unii dintre acestia, preluarea pozitiei lui Emil Boc ar putea deveni chiar vitala. Dupa alegerile prezidentiale, oricare ar fi rezultatul acestora, ar putea fi prea tarziu.
Sub aparenta liniste a marii pedeliste sunt disimulate marile batalii interne pentru suprematie sau supravietuire. Cu sau fara Traian Basescu la carma Romaniei in 2010, PDL tot va intra intr-un nou ciclu politic. Tocmai de aceea, unii si-ar dori sa reduca cat mai mult gradul de imprevizibil. Sunt insa atat de liberi incat sa o si faca?