Bine ati venit in Romania tembela! Prin vointa populara (mii de semnaturi), un politician condamnat pentru coruptie risca sa ajunga cetatean de onoare al orasului. E vorba despre orasul Ramnicu Valcea, ca sa stim despre a cui onoare vorbim. Principalul sustinator e unul care fusese acuzat laolalta cu el si care sustine ca primarul PDL, care se bucura de trista distinctie de a fi primul demnitar condamnat de Inalta Curte, este de fapt un martir, comparabil cu Ilie Ilascu, detinut fara un proces veritabil ani de zile de banda de fosti kaghebisti si actuali mafioti care conduce Transnistria. Nimeni nu s-a gandit sa-l faca pe undeva cetatean de onoare pe dl Gutau pana acum – sa intelegem ca doar condamnarea ii lipsea pentru treaba asta. Va dati seama daca se va reusi vreodata o condamnare a lui Adrian Nastase – respectand proportiile, ma astept sa fie propus pentru Academie sau poate pentru canonizare de vreo asociatie din Mizil, colegiul care l-a plebiscitat.

Ca veni vorba despre canonizare. Prin propunerea Ligii Scriitorilor, o asociatie cu sediul in Cluj, poetul Mihai Eminescu risca sa ajunga sfant – i-au scris Patriarhului cerandu-i canonizarea lui, pe motiv ca "Mihai Eminescu a scris multe poezii cu tema religioasa (???? poate religia, o vorba de dansii inventata...)... Poetul national a devenit simbolul spiritualitatii romanesti, in sanul careia se afla ca stalp al romanismului Biserica Ortodoxa Romana". Ce-ar mai fi ras el, dar mai ales tovarasul lui de pahar Ion Creanga, daca ar fi citit aceasta propunere si le-ar fi dat cu stalpul in cap la astia. Dar nu e de ras. Bine ca nu a ajuns Anania, alias informatorul Apostol, patriarh, ca am fi discutat propunerea cu toata seriozitatea. Cine cauta pe Google asocierea de cuvinte intre numele lui Eminescu si asasinat gaseste zeci de mii de intrari, primele din ziarul "Tricolorul", dar multe din bloguri private, intretinute de entuziasmul unor persoane care isi iau din timpul lor ca sa combata ipotezele potrivit carora Eminescu a murit dement, de sifilis tertiar.

Pe YouTube mii de oameni au vizionat un clip care se cheama "120 de ani de la asasinarea lui Mihai Eminescu". Textele abunda in exprimari de genul "La varsta hristica (???), Eminescu a fost anihilat. Este prima victima a psihiatriei folosita ca arma politica!" si diversi savanti despre care nu a auzit nimeni se lupta cu celebrul meu profesor de psihiatrie Petre Branzei, pretinzand ca pot pune ei un diagnostic mai exact. Printre prezumtivii asasini se numara agenti ai Imperiului Austro-Ungar si Ohranei tariste, Masoneria, Macedonski, dar si forte extraterestre, conform unei televiziuni afiliate OTV, noua televiziune prezidentiala. Efortul cel mai mare e depus ca sa se argumenteze ca omul nu a avut sifilis. Iubirea astora fata de Eminescu nu reuseste sa depaseasca limitele lor primitive. Ideea nu le vine ca poti iubi si admira pe cineva chiar daca are sifilis, sau lepra, sau orice boala, ca in fond e o boala, numai un imbecil crede ca e un pacat.

Iubirea la noi se impiedica repede in natura noastra profund discriminativa. Tot romantismul ar disparea daca le-am lua bietilor poeti sau compozitori bolile lor teribile, care au dat personalitatilor lor acest caracter iesit din comun. Ideea ca sfintii au murit si ei de tot felul de boli, care de care mai inestetice, cand nu au fost la fel de inestetic pusi pe gratar sau scobiti cu teapa, le repugna acestor crestini de doua parale. La noi, eroii trebuie sa fie cu analizele perfecte ca sa se califice la patrimoniul national: atletici ca Mutu si cu tenul Simonei Senzual.

Cand, Dumnezeule, s-a tampit poporul roman si, mai ales, a pierdut orice inhibitie in a exprima asemenea tampenii in mod public? De cand a fi patriot echivaleaza cu a fi rudimentar mental? Nu vad o activitate echivalenta pe blogosfera a celor care promoveaza cultura in mod inteligent – rarisim vezi postari culturale bune. Ziare de mare calitate publica lucruri sub orice critica, la ultimul numar al "Dilemei" mi-a venit sa scriu la "Posta redactiei" despre autoarea (sa-i zicem asa) unui text despre Starobinski, iar eu, daca v-as povesti aici ce biserici carolingiene mai vad, ce Vermeer am mai descoperit printr-un muzeu provincial sau ce amintiri despre Picasso mi-am mai luat dintr-un anticariat din Proventa, m-as alege cu suturi de la cititori – de ce nu ma ocup de Hrebe si Basescu, acesti cuscri ratati ai politicii romanesti, in loc sa ma tin de fleacuri.

Ministerul Educatiei, nici o surpriza, vrea sa mai taie din curriculum, cand de ani de zile in scoala romaneasca nu se studiaza, oricum, nimic cultural si multi prieteni de-ai mei literati romani contribuie la asta, pentru ca prefera manuale in care copiii citesc opera lor si a prietenilor lor din inexistenta literatura romana contemporana, in loc sa-i citeasca pe Homer si pe Dostoievski. Noua generatie e mai rea, nivelul Stanomir-Bucurenci, adica oameni care nu au ajuns la rafinamentul de exprimare la care ajunsese Eminescu in urma cu aproape o suta cincizeci de ani, dar nu au inhibitii in a se exprima, iar pe blogurile lor fac panarama de Eminescu. Ce sa mai vorbesc despre absolventii de azi, care, cand ii intrebi de ce nu pot scrie o invitatie, pretind ca au facut scoala in engleza, nu in romana. Degeaba dam vina pe profesori, avem in facultati o generatie ai carei parinti nu au pus mana pe carte. Cultura e o deprindere in primul rand de familie.

Canalul nostru public cultural – pe care sunt reciclati voios toti prezentatorii dati afara de mine candva de la stiri exact pe motive culturale (ador un citat din Sanda Manu, care i-ar fi spus lui Mircea Diaconu, student, sa mai puna mana pe o carte, ca nu i se citeste nici o luminita in ochi) – nu face, bineinteles, fata. Radioul cultural nu indraznesc sa-l deschid, abunda doar de persoane carora li s-a ars dosarul, gen Razvan Theodorescu, sau nu li s-a ars, gen Balaceanu-Stolnici. Vai de capul nostru! Eu le cer colaboratorilor mei care nu scriu romaneste bine sa citeasca trei carti: volumul X – publicistica lui Eminescu; "Zahei orbul" – romanul lui Voiculescu; Noica – "Sentimentul romanesc al fiintei".

Nu pentru continut – fac parte dintre cei care cred ca fiecare cititor are organul sau moral, iar lectura nu te contamineaza ca gripa porcina –, ci numai pentru limba. Daca poti rescrie cartile astea trei in eventualitatea ca ard, ca in "Fahrenheit 451", limba romana va supravietui. Dar daca esti de la Liga Scriitorilor si scrii ca in sanul spiritualitatii se afla stalpul romanismului, ar trebui sa ti se interzica sa mai pronunti numele lui Eminescu pentru vecie.

Avem toti o raspundere in degradarea asta? Da, dar raspunderea mai mare revine varfurilor noastre culturale. Prin politizarea excesiva a culturii, prin clientelizarea ei treptata despre care am mai scris, am pierdut sistemele si grupurile de referinta unanim recunoscute, precum cele care functionau inainte de 1989. Atunci, o vorba a Monicai Lovinescu, a lui Mihai sora, a lui Solomon Marcus, a lui Adrian Marino, a lui Ricu Wald, a lui Henri H. Stahl, a lui Constantin Noica aveau o enorma valoare. Azi, cu contributia tuturor, nimeni nu mai are aceasta valoare de referinta. In consecinta, nu mai exista valoare deloc, totul e permis, Gutau e un martir, iar Eminescu – un sfant.