O fi sau n-o fi comisia Ridzi, asa cum se afirma, prima comisie parlamentara romana chitita sa descopere adevarul despre banii publici cheltuiti de un ministru? Dar nu este nici prima oara cand unul dintre partidele aflate la o  guvernare fifty-fifty se aliaza cu partidul din opozitie pentru a se razboi cu partidul coleg de guvernare. Lupta surda dintre aliatele PSD si PDL nu e la prima emisie sonora. si nu e nici singura din aceasta directie, cum si din cealalta directie semnalele au fost date inca de mult. Guvernul acesta dublu isi genereaza opozitia in cadrul sau, poate si pentru ca nu exista una care sa aiba suficiente voturi pentru a-l ameninta serios. Sub guvernarea  trecuta, minoritara in Parlament, exista o alianta intre partidul aflat la guvernare, PNL, si cel aflat in opozitie, PSD. Azi se intampla acelasi lucru, numai ca rolurile s-au schimbat putin. Dar foarte putin: PSD e la guvernare, dar nu singur, iar PNL e dincolo, dar nu-i ajung voturile pentru o opozitie cat de cat reala.

Nu poate construi o motiune de cenzura pentru ca stie dinainte ca nu va fi votata. PSD, pe de alta parte, neavand suficiente voturi ca sa guverneze singur, nu poate vota vreo motiune a PNL, ca sa nu-si taie craca de sub picioare. Asa ca face o opozitie limitata. "Dati in ei…", cum, parca, indemna dl Mircea Geoana, era doar o figura de stil. Dati in ministrii pedelisti adica, dar nu in Guvern, ca ne ducem si noi de rapa. Acesta e numai un aspect al, sa zicem, problemei comisiei Ridzi. Sigur, in ochii cuiva care pica din Luna, sau din SUA, fara o initiere romaneasca prealabila, colegii de guvernare ai PDL, membri ai comisiei Ridzi, pot parea niste persoane cu principii morale ferme, "amicus Plato sed magis amica veritas". Nici vorba de asa ceva, e o simpla lupta surda pentru suprematie, in vederea alegerilor de presedinte de la inceputul iernii care vine, stie orice roman antrenat in urmarirea vietii noastre politice.

Pe de alta parte, este strigatoare la tavan si obstructia pe care o fac deputatii PDL din comisie oricarei incercari de aflare a adevarului despre banii publici aruncati pe apa cine stie cui (sa fie o europarlamentara care a candidat "independent", sa nu fie?). Campionul este, desigur, tanarul si obraznicul Cristian Boureanu, ale carui performante de badaranie vor fi un model greu de depasit. Dar, de fapt, cu un Parlament ca al nostru ma tem ca nu. S-a aflat ca scena si spectacolul pentru care dna Ridzi afirma ca platise 75.000 de euro au fost, de fapt, platite de altcineva, iar dl Boureanu tot se mai screme sa opreasca investigatia. Ei, daca dna Ridzi ar face parte din alt partid!

Dar lucrurile acestea nu sunt de mirare. Cunosc cazuri de personaje publice extrem de stimate, care nu dau nici o clipa dreptul vreunui preopinent de a incerca sa argumenteze altceva decat ce cred ele, rupand orice discutie cu o badaranie chiar mai mare decat aceea a dlui Boureanu. Exista la noi o aroganta a personalitatilor – si cei din Parlament sunt, in general, departe de a fi asa ceva, chiar daca imita personajele din aceasta categorie – care nu va fi corectata, ma tem, niciodata. Corelat cu aroganta oricarui patron sau sef de ceva cat de mic, acest viciu poate avea consecinte tragice pentru viata multor oameni care nu au avut prudenta de a trece pe partea cealalta a strazii si a vietii atunci cand acestia le-au aparut in fata.
De la comisia Ridzi la badarania personajelor publice, o sa spuneti, ce cale lunga!

As, e un pas, pentru ca, de fiecare data, in fiecare dintre aceste cazuri, aparent fara legatura, subtextul este acelasi: evitarea adevarurilor neplacute, daca se poate chiar eradicarea lor. si atunci da-i cu ridicarea tonului, cu insultele, cu toate formele posibile de obstructie, care pot tine loc de argument numai in mintile inguste sau in cele orbite de autoadmiratie. Mihail Ralea povestea despre doua studente de la Filosofie care nu se intelegeau asupra nu stiu sigur carui filosof: una sustinea ceva, cealalta contrariul. Cea care se vedea fara argumente ii striga pur si simplu celeilalte: "Asa imi trebuie daca vorbesc cu o tuberculoasa!". Dar asa ne trebuie tuturor, nu pentru ca vorbim cu niste tuberculosi, ci pentru ca pe toti ni i-am ales noi, ni i-am facut noi, si pe personalitati, si pe parlamentari, si pe toti proeminentii in general.