7.7 C
București
miercuri, 27 martie 2024
AcasăSpecialMitrea, Teo şi Varujan. Adio ipocriziei

Mitrea, Teo şi Varujan. Adio ipocriziei

Unul din intelectualii care şi-au încercat statornic norocul prin politică şi diplomaţie mi-a scris la un moment o scrisoare amărâtă când mi-am permis să îl beştelesc în România liberă. Făcuse el multe prostii, în ordine cam aşa: deşi ţinea o rubrică de filosofie creştină cât se poate de conformistă, ba chiar restrictivă cu libertatea de gândire dincolo de limitele admise unui om educat îşi scria corespondenţa adulterină la serviciul său diplomatic şi i-o citeam cu toţii in ziare; scria pe blogul său fără jenă în limbaj dâmboviţean în vreme ce de la politicieni aştepta să se dea la o parte din calea lui pe motiv că e teolog diplomat de la Sorbona; se dedase la multe case RAAPPS şi subvenţii de la politicieni buzoieni corupţi; şi trăsese nişte limbi publice Elenei Udrea de natură să compromită intelectualii în politică pe o generaţie.

În scrisoarea respectivă omul se întreba însă de ce, în ciuda faptului că în tinereţe ne simpatizam, şi, mai ales aveam mulţi prieteni comuni, îl criticam eu pe el? Ce rău îmi făcuse el mie? Şi o ţinea tot aşa pe larg, investigând posibilele motive personale ale adversităţii mele.

La fel, Varujan Vosganian, care s-a întrebat şi a întrebat pe nenumăraţi cunoscuţi comuni, ce am eu cu el? De ce, după ce am fost printre cei trei-patru privilegiaţi pe care a vrut să îi ia cu el în marea ascensiune spre preşedinţia României începută în anul 1995, nu doar că i-am refuzat repede sprijinul pe care mai târziu i l-am dat lui Băsescu sau lui Iohannis, dar am devenit o critică nemiloasă, constantă, îndârjită (am scos din Tranziţia. După 25 de ani două referinţe negative la el la ultima corectură, ceea ce tot a lăsat trei)? Ce fel de gelozie internă, nemiloasă, m-a întors contra lui, un băiat fermecător, cu nenumărate talente? Prezumţia, ca şi la primul, era că un fel de resort personal trebuie să fi motivat aceste atitudini. De fapt eu îi spusesem totul într-o scrisoare trimisă în iarna lui 1995 şi semnată şi de Andrei Pleşu şi încă câţiva colegi care s-au retras în acelaşi timp din proiectul politic al lui Varujan, şi anume că nu pot să îmi fac asociaţie cu cineva care minte cum respiră, care spune publicului una, şi după trei luni deja îşi arată oportunismul cum a făcut el atunci. Cine fură azi un ou… iar eu l-am dus pe Varujan în toamna lui 1995 la Iaşi şi i-am predat oraşul, cu tot capitalul de încredere de care mă bucuram, şi nu a reuşit niciodată să câştige altă organizaţie sau bază politică, tot din aceea a trebuit să îşi dea demisia vineri de teama că va fi dat afară – după douăzeci de ani. După asta au urmat favoruri pentru SOV din comisia de reglementat fonduri ca FNI pe banii lui Vântu, blocul de lângă Biserica Armenească şi multe altele – ca gazele de la Interagro sunt doar vârful aisbergului. Dar lipsa lui de onestitate a fost aceeaşi, din primul moment când s-a relevat – doar câştigurile au crescut exponenţial, şi, da, nu sunt în declaraţia de avere, vedeţi mai degrabă cine îi plăteşte ce din stilul de viaţă destul de exotic.  Vechiul sindicalist a fost mult mai bărbat şi mai puţin ipocrit decât intelectualii, deşi corupţia lor e la fel.

Spre deosebire de aceşti doi cunoscuţi ai mei – şi lista de dezamăgiri e lungă, destul să căutaţi arhiva Opiniei studenţeşti să vedeti că am fost prima şi cea mai entuziastă promotoare a lui Mihai Răzvan Ungureanu în politică, Miron Mitrea nu mi-a fost niciodată prieten sau vecin, membrul vreunui cerc apropiat mie. Era un sindicalist pseudocomunist – a evoluat cu timpul – şi un pesedist. Am dat în el cu tot armamentul din dotare în 2003-2004 şi ar trebui să beau şampanie, ca la Hrebenciuc sau Udrea, că îl văd finalmente la puşcărie. Dar nu o fac. Că m-a impresionat demnitatea şi tăria cu care de la prima sentinţă şi-a recunoscut fapta, a spus că cine a greşit, plăteşte, şi şi-a dat la o parte imunitatea. Vechiul sindicalist a fost mult mai bărbat şi mai puţin ipocrit decât intelectualii, deşi corupţia lor e la fel. Un copil de şcoală care vede scena cu Mitrea recunoscându-şi fapta, faţă de cea cu Varujan mirosind uleiuri şi vărsând o lacrimă învaţă ceva din anticorupţia asta.

M-aş aştepta zilele astea ca gazetele intelectuale care au fost subvenţionate din greu de doamna Udrea, d-na Placintă sau alţi reciclatori de bani furaţi portocalii, şi au promovat cât au putut pe intermediarii acestor subvenţii, colegi politicieni ipocriţi gen Teo să facă măcar acum o întoarcere de o sută şi optezeci de grade să se ridice măcar acum la nivelul Mitrea, acela al sincerităţii în care să recunoşti că lipsa ta de onestitate poate fi cenzurată public fără raţiuni personale, că pur şi simplu nu putem fi toţi complici, că un intelectual corupt e cel puţin la fel de vinovat ca un şofer, iar o gaşcă de intelectuali corupţi e infinit mai criminală, dat fiind rolul pe care trebuie să îl joace în educaţia copiilor, decât o bandă de contrabandişti de alcool. Nu mai citesc acele gazete, ca de altfel majoritatea celor care le citeau acum zece ani, dar nu suntem prin preajma acestei sincere căinţe, sau mi-ar fi semnalat cineva. Dimpotrivă: nu a mai rămas clanţă pe la Klaus Iohannis pe care să nu o fi încercat ei zilele astea.

Comenteaza acest articol pe Romaniacurata.ro

Cele mai citite

Traficul rutier restricționat în Pasajul Unirii din Capitală. Un motociclist a intrat în peretele pasajului

Traficul rutier este restricţionat marţi seară în Pasajul Unirii din Capitală, pe sensul de mers către bd. Mărăşeşti, după ce un motociclist a intrat...

Mai mulți palestinieni au murit în încercarea de a ajunge la ajutoarele parașutate

Ajutoarele aruncate din avion au căzut în apă. Biroul de presă al guvernului din Gaza, condus de Hamas, susţine că 18 palestinieni au murit...

Ce negoț ascund sondajele paralele din București?

Să fie oare Cristian Popescu Piedone doar iepurele lui Dom’ Profesor? În clar obscurul mediatic, strategia de atac a stăpânului antenelor devine tot mai...
Ultima oră
Pe aceeași temă