Indiferent de aerul imperturbabil afisat, Traian Basescu probabil este profund deceptionat de exilarea sa de la Cotroceni. Garantia unei reintoarceri indubitabile nu exista, nici daca va continua sa ramana cel mai popular politician al tarii pentru o buna bucata de vreme. sansa de a se trezi, candva, condamnat la inchisoare devine la fel de reala ca si posibilitatea revenirii in tromba a adversarului de odinioara Adrian Nastase sau spectrul mentinerii stransorii lui Dinu Patriciu asupra unor sectoare-cheie ale economiei. Dupa ignorarea deciziei Curtii Constitutionale si a tuturor semnalelor de ingrijorare internationala, recurgerea la o justitie servila spre obtinerea unui verdict ce-l consfinteste pe Basescu drept criminal prea periculos pentru a fi lasat pe picior de libertate constituie, de-acum, mai degraba un fleac pentru inamicii sai.
Oricare ii va fi destinul, dupa 120 de saptamani de exercitare a functiei, presedintele suspendat dispune de unele realizari notabile, demne de recapitulat. In primul rand, a ramas fidel mandatului sau reformator in conditiile unor aliati tradatori, neeschivandu-se de la confruntarea directa cu liberalii dornici a adopta diformul stil pesedist de management al tarii. Ca atare, a demascat atat insistentele telefonice ale unui director de ziar doritor a-i asigura patronului sau un tratament preferential, cat si dimensiunea complicitatii dintre Tariceanu si un baron economic determinat a-si vedea de afaceri neingradit de legi. I-a lipsit, in schimb, persuasiunea necesara pentru a convinge persoane de talia lui Mihai Razvan Ungureanu de nonsensul incercarii de a negocia si/sau a le face pe plac celor care reclama exclusiv servitute fata de persoanele si interesele lor. Cu toata amaraciunea avuta indubitabil in suflet, Basescu nu are voie sa uite ca abandonul confruntarii avute si orice implicita tentativa de impaciuire ar fi echivalat certamente cu suportarea destinului de marioneta ce i-ar fi permis, pe parcursul mandatelor, cel mult influentarea listei de meniuri oferite la Cotroceni inaltilor oaspeti sositi de peste hotare.
In al doilea rand, Basescu a stabilit o formidabila alianta cu Monica Macovei – necum lipsita de tensiuni, dar totusi extrem de eficace –, dedicata implementarii unui sistem de justitie modern aflat in slujba intereselor cetatenilor si menit a asigura aderarea la termen a Romaniei la UE. A fost, de altfel, una din rar intalnitele aliante intre un activist civic si un politician aflat la varful piramidei puterii. Basescu a furnizat, pana la urma, combustibilul necesar motorului reformator angrenat de Macovei – aplaudat la Bruxelles, dar detestat acasa de majoritatea clasei politice ce si-a vazut variile interese amenintate subit.
Basescu a si gresit – nu in ultimul rand prin subevaluarea crasa a determinarii oligarhiei in ceea ce priveste contracararea intentiilor sale. Dar nu s-a abatut nicicand de la cursul reformator initial enuntat, dimpotriva – vointa sa de schimbare a parut nu doar sincera, ci chiar intensificata pe parcursul exercitarii functiei supreme in stat. si-a constrans adversarii sa recurga la metodele cele mai insolente si iregulare pentru a-l reduce la tacere. Semnificatia zilei de 19 aprilie rezida nu in detaliul de a fi devenit primul presedinte suspendat intr-un stat membru al UE pe parcursul intregii istorii comunitare, ci in faptul ca demersul spre a-i pune calusul in gura a reclamat efortul suprem al elitelor puterii, alcatuite din nesfanta treime a intereselor de partid, economice si media. In pofida trasaturilor sale inconfundabile, mai pitoresti, Basescu a constituit unica speranta reformatoare a romanilor pe parcursul ultimilor ani.
UE poate cugeta adanc la sansele de viitor ale reformelor solicitate, daca sfruntarea elitelor a ajuns pana unde a ajuns. Dupa acest puci parlamentar, Romania nu va avea parte prea curand de normalitate – indiferent de placididatea personajului instalat la Cotroceni si de noile aranjamente facute in vederea crearii unei majoritati parlamentare mai stabile. Dincolo de vremelnicia interimatului Vacaroiu, Romaniei ii sunt de-acum harazite vremuri tulburi, eludabile doar prin constituirea unei noi formatiuni politice, alcatuite din spiritele reformatoare ale tarii. sansele infaptuirii unui asemenea deziderat depind in buna parte de Traian Basescu insusi - respectiv de rationamentul acestuia avut cu privire la urmatorii pasi. Debutul l-a facut deja cu dreptul: decizia renuntarii la gestul demisiei a fost categoric una de bun augur.

Tom Gallagher este profesor la Universitatea Bradford din Marea Britanie