Reforma privind taxa corporativă a devenit o zonă de potențială înțelegere bipartită în Congresul Statelor Unite pentru următoarele luni. Dar întrebările fundamentale cu privire la abordarea corectă rămân.
Este larg răspândită opinia potrivit căreia sistemul de impozitare corporativă din SUA este profund viciat. Nivelul taxei (o formă de impozit pe profit – n.t.) este prea mare, baza de impozitare este prea îngustă, sistemul este costisitor de administrat și este ticsit de credite, deduceri și opțiuni speciale care distorsionează procesul de luare a deciziilor, afectând economia.
În ciuda nivelului mare, veniturile din taxa corporativă reprezintă o parte relativ mică din bugetul guvernamental, într-o anumită măsură și pentru că o pondere în creștere din veniturile obținute prin afaceri – în prezent mai mult de 30% – este transferat prin așa-numitele organizații intermediare de afaceri care nu sunt supuse impozitului pe profit. Într-adevăr, cea mai mare parte a veniturilor bugetare din taxa corporativă provin de la un număr redus de multinaționale mari, care obțin mai mult de jumătate din profitul lor din operațiuni în străinătate.
Aceste companii se află în competiție, pe o piață globală, cu firme care au sediul central în țări ce aplică politici de taxare prietenoase, menite a atrage investiții, venituri și partenerii asociați ai multinaționalelor. Problema pentru SUA vine din faptul că economiile dezvoltate și cele emergente au diminuat impozitele lor, lăsând SUA – care aveau unul dintre cele mai mici niveluri ale taxei corporative din lumea dezvoltată după reforma fiscală din 1986 – într-un dezavantaj serios.
Recent, Marea Britanie și-a redus rata la 20%, la jumătate în comparație cu media din SUA. Iar din 2013, Marea Britanie aplică o taxă specială pe veniturile obținute din patente, care va scădea gradual până la 10% până în 2017. Douăsprezece țări ale Uniunii Europene au deja sau implementează regimuri similare de taxe speciale pentru venituri din proprietate intelectuală, care variază între 5 și 15%.
Rata reglementată a taxei corporative din SUA, de 39% în total, este cu peste 14% mai mare decât media Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) – fiind cea mai mare din lumea dezvoltată. Aceste diferențe afectează deciziile corporațiilor cu privire la cât de mult să investească și cum să finanțeze investițiile sau unde să facă afaceri.
Argumentul în favoarea creșterii economice printr-o reducere consistentă a nivelului taxelor în SUA a atras sprijin bipartit – o raritate în Congresul de azi. Obama a propus un nivel de 28%, cu o rată preferențială de 25% pentru producție, și provizioane suplimentare speciale pentru a promova investițiile în cercetare, dezvoltare și energie curată.
Există, de asemenea, o înțelegere între cele două partide din Congres ca veniturile pierdute prin reducerea taxei să fie acoperite în principal prin lărgirea bazei de impozitare – aceeași abordare precum cea din timpul reformei fiscale din 1986.
Lărgirea bazei va reduce, de asemenea, complexitatea sistemului fiscal și va îmbunătăți eficiența acestuia. Dar rămân fisuri profunde cu privire la ce regimuri preferențiale ar trebui eliminate și ce activități aflate în prezent în afara zonei de acoperire a taxei corporative ar trebui incluse în aceasta.
O altă direcție controversată privește modalitățile de reformare a taxării veniturilor obținute din străinătate de multinaționalele americane.
Fiecare țară din G-7 și 28 din cele 33 membre ale OCDE au sisteme de taxe „teritoriale“, care permit companiilor ce acționează la nivel global să repatrieze cea mai mare parte a veniturilor obținute în străinătate fără să plătească taxe locale semnificative. Prin contrast, SUA aderă la un model „mondial“, care supune câștigurile din străinătate ale companiilor americane unei taxe corporatiste, cu un credit pentru taxele plătite în jurisdicții străine.
Rata mare a impozitului pe profit din SUA și taxarea veniturilor obținute în străinătate de multinaționalele sale subminează competitivitatea acestora pe piețele mondiale și achizițiile transfrontaliere. Actuala lege federală încearcă să elimine aceste de-zavantaje competitive prin amânare, permițându-le multinaționalelor să întârzie plata taxelor pentru câștigurile subsidiarelor din străinătate până când banii sunt repatriați în SUA.
Dar amânarea are unele costuri. Câștigurile amânate sunt „blocate“ în afara economiei SUA, ceea ce înseamnă că guvernul nu obține venituri din impozite și sumele nu sunt direct disponibile pentru utilizare internă pentru companiile-mamă. Iar aceste companii suportă un cost de aproximativ 7% din veniturile din străinătate amânate, ca rezultat al utilizării suboptime.
Administrația Obama propune eliminarea acestor amânări, solicitând în schimb ca multinaționalele fie să plătească o taxă reală de cel puțin 22,4% din câștigurile lor în fiecare jurisdicție străină în care operează, fie să plătească o taxă suplimentară către SUA pentru acest venit, în momentul în care este dobândit. O țintă-cheie este aceea de a modera stimulentele care fac multinaționalele să „transfere profiturile în paradisuri fiscale“.
Dar majoritatea câștigurilor supuse unei taxări minime nu sunt rezultatul unui transfer al profiturilor către aceste paradisuri, ci sunt generate de o activitate economică reală, menită a deservi piețele externe. Câștigurile vizate includ, de exemplu, o parte semnificativă din veniturile externe obținute de multinaționalele americane în UE, care reprezintă circa 45% din venitul total al acestora pentru 2012, de exemplu. 16 dintre cele 28 de țări UE au taxe reglementate sub 22,4% și rata de taxare reală chiar și mai mică.
Mai mult, în timp ce companiile non-americane pot profita de generoasele taxe speciale pentru patente în 12 țări ale UE, companiile americane sunt supuse unei rate de impozitare mult mai mare, ceea ce subminează abilitatea lor atât de a concura pe aceste piețe, cât și pentru a achiziționa companii străine deținătoare de proprietate intelectuală. Ar deveni, în schimb, ținte mai atractive pentru achiziții străine și ar avea motive și mai puternice să își mute sediile centrale și viitoarea proprietate intelectuală în jurisdicții cu taxe mai reduse.
Într-o lume a capitalului mobil, SUA ar trebui să adopte un sistem teritorial „hibrid“ care să includă măsuri de protecție de bază similare cu cele de succes folosite de țările dezvoltate. Și ar trebui să promoveze măsuri multilaterale pentru a combate transferul profitului către paradisuri fiscale.
Laura Tyson, fost președinte al Consiliului Consilierilor Economici al Președintelui SUA, este profesoară la Școala de Afaceri Haas de la Universitatea California, Berkeley.
Copyright: Project Syndicate 2015
www.project-syndicate.org
