Acesta e cuvantul de ordine al politicienilor din Romania, nepasarea fata de marile si adevaratele probleme care se pun in fata natiunii, de la adevarul despre cele intamplate acum aproape 20 de ani si pana la criza prin care trece lumea, dar mai ales tara. Nu e o noutate, stiu ca stiti asta, dar trebuie sa repetam lucrul acesta pana la satietate, poate ajunge si in capul greu al celor atrasi mai mult de avantajele puterii decat de obligatiile ei.
Astazi se decide soarta Guvernului Boc 2. I se poate spune, ca-n jocurile copilariei, "cioc-boc, treci la loc" sau poate fi pastrat pentru cine stie ce ratiuni, oricum in afara interesului cetateanului. Trebuie sa observ ca, din punctul de vedere al tuturor celor care sunt de o alta parte a baricadei, acesta e cel mai prost Guvern din istoria postcomunista a Romaniei. Din punctul de vedere al celor care alcatuiesc Guvernul Boc 2, acum un an, cel mai prost tocmai era in functie.

Daca dam si mai departe foaia, inapoi, vom vedea ca, de fapt, cel mai prost guvern a fost si acum sapte ani, din punctul de vedere al cuiva. si asa mai departe. Nici o clipa nimeni nu s-a gandit sa contabilizeze, ca tot e plina tara si guvernarea de contabili, bunele si relele fiecarui guvern care s-a succedat la administrarea tarii, de-a lungul celor aproape 20 de ani scursi de la caderea regimului comunist, un regim care, oricum, a batut toate recordurile la proasta guvernare. Am auzit, totusi, zilele trecute, pe cineva incadrat politic de o anume parte, observand cat erau pensiile la inceputul guvernarii Tariceanu si cat sunt acum, dar si ca noua lege, unica, a pensiilor ar putea spulbera pensiile speciale, nerusinate, inca in vigoare. Astfel de cazuri sunt rare si imi permit sa prevad ca persoanele care sunt in stare de o asemenea obiectivitate nu vor face multi purici in politica decat daca isi vor modifica fundamental comportamentul, adaptandu-se.

Un membru marcant al PNTCD imi spunea ca o persoana, tot marcanta, dar din PNL, i-ar fi spus candva, pe cand cele doua partide erau intr-o vaga alianta, ca nu va ajunge prea departe in politica, deoarece nu este santajabil. Iata dar ca exista si in politica romaneasca cel putin un criteriu pentru promovare, e drept, nu dintre cele mai morale, dar, vorba politicienilor, ce are a face morala cu politica?
Revenind la legea unica a pensiilor, sa observam ca sunt ani multi de cand societatea civila le-a tot atras atentia guvernantilor asupra faptului ca fosti tortionari securisti, de tipul celui proaspat ingropat la Capul Dealului din Curtea de Arges, unul Plesita, aveau pensii uriase, cu toate ca vremurile se schimbasera si ceea ce lor li se paruse datorie patriotica nu mai era decat terorism curat, fie el si practicat la ordinul unui sef de stat la fel de scelerat ca si executantii. si abia acest Guvern mult hulit azi a indraznit sa promoveze o lege care sa-i aduca si pe demnitarii si tortionarii comunisti cu picioarele pe pamant.

Nu e, desigur, singurul lucru bun facut de acest Guvern, printre atatea gafe si greseli. Dar atunci cand vrei sa distrugi pe cineva nu mai retii nimic din tot ce a facut el bun sau acceptabil, negarea e violenta si totala. Asa au facut si adversarii politici ai dlui Traian Basescu, asa face si domnia sa, asa fac si aliatii domniei sale. Un comportament civilizat nu putem astepta decat pe la a doua sau a treia generatie de aici incolo, daca nu cumva sunt optimist, ca de obicei cand ma trezesc facand preziceri.
In acelasi timp, undeva un om se pregateste sa-si dea viata pentru un lucru simplu intr-un stat de drept: a  se pune la dispozitie reclamantilor dosarele cu probe privind crimele de la Revolutie. Despre Teodor Maries nu a avut mai nimeni din media timp sa sufle o vorba in toate aceste 70 de zile de cand face greva foamei nu ca sa obtina vreun avantaj personal, ci pentru punerea in aplicare a unei decizii a Curtii Europene pentru Drepturile Omului de la Strasbourg.

Am mai spus, nu demult, ca nu cred ca meritam noi, ceilalti, un asemenea sacrificiu si ca sper ca, in ceasul al 70-lea, isi va da seama si dl Teodor Maries si va renunta. In fond, a facut tot ce omeneste a fost posibil si, de fapt, a demonstrat foarte clar ca Romania nu este un stat de drept, cu toate legile pe care se lauda ca le respecta si cu toata integrarea ei pripita in Uniunea Europeana. Mai mult nu se poate, deocamdata. Prea sunt toti concentrati pe motiunea de cenzura si pe soarta ei, ca si cum ar depinde ceva de caderea acestui Guvern si instalarea altuia de acelasi calibru, daca nu mai rau.