Multe ziare occidentale au deschis de la un timp o rubrica noua, care ii invata pe cititori cum sa faca economii. Criza a atins atat de tare si de neasteptat Occidentul, incat multi oameni s-au trezit total nepregatiti. Cu alte scumpiri in previziune, in special la apa si energie, dar si la mancare, de-a lungul intregului an viitor, ziarele au inceput sa le dea cititorilor sfaturi care, pentru est-europenii abia iesiti din saracie, par ridicole. De exemplu: stingeti lumina cand iesiti dintr-o camera. Sau: nu mai folositi uscatorul electric de par (Föhn sau fion, indiferent cum ii ziceti), ca n-aveti nevoie de el. Folositi un prosop si stergeti-va viguros. Vin apoi sfaturile legate de folosirea toaletei. Sunt deja vreo 10 ani de cand exista toalete cu mai multe butoane, care controleaza nivelul de apa "trasa".

Modelele simple de toaleta au doar doua butoane, pentru "nevoia mica" si "cea mare", in vreme ce altele au ajuns sa semene cu o orga, ceea ce declanseaza in bietii utilizatori un sentiment de esec si vinovatie atunci cand apasa un buton gresit si iese mai multa apa decat se intentionase. Iata insa ca o noua moda venita din Olanda propune ca dupa nevoia mica sa nu mai tragi deloc apa, nici macar folosind butonul mic. Pur si simplu pui capacul si lasi asa pana se intampla lucruri mai serioase. (O fi o transpunere a doctrinei calviniste, care se pronunta in mod ferm impotriva risipei.) Guvernele au intervenit la randul lor, propunand masuri care sa-i convinga pe cetateni sa economiseasca mai multa energie. De exemplu, in Belgia guvernul ofera imprumuturi fara dobanda celor care vor sa-si instaleze panouri solare sau termopane.

Odata sparta pojghita bunastarii, care in Occident era garantata de creditul facil, e surprinzator sa vezi cat de repede se poate descompune o societate. Dureroasa trezire de azi a occidentalilor mi-a amintit cum in 1991, in München, am descoperit intr-o sambata dimineata supermagazinul din cartierul meu luat cu asalt de o masa de oameni care se ingramadeau cu cosurile pline la casa, dupa ce rafturile cu zahar si ulei fusesera golite cum nu mai vazusem decat in Romania lui Ceausescu inainte de ‘89. Intreband nerod ce se intampla, mi s-a raspuns febril ca americanii au atacat Irakul si ca la televizor s-a spus ca rachetele lui Saddam Husein pot atinge Occidentul. Oamenii faceau provizii. Pe langa absurditatea minciunii politice preluate de presa (Irakul avea a patra armata a lumii in termeni de forta de lupta, programul nuclear al lui Saddam era foarte avansat si Irakul putea bombarda Parisul etc.), m-a uluit sa vad ce efect poate avea panica asupra unui grup uman obisnuit cu bunastarea.

Ceea ce s-a intamplat atunci a fost insa fara consecinte, in afara, probabil, de stocurile nedorite de ulei si conserve, pe care de atunci incoace bietii oameni au tot avut vreme sa le consume. In schimb, saracia actuala are o alta dimensiune. si totusi, atunci cand le dau oamenilor sfaturi pentru a-i invata cum sa economiseasca, guvernele uita cu totul factorul psihologic. Intr-un cuplu, cel care ii spune celuilalt "vezi ca ai lasat lumina aprinsa" trebuie sa isi asume eticheta de zgarcit si de cicalitor. Personal nu am de gand sa fac asta decat atunci cand sunt singur (ca acum, cand bat aceste randuri la computer pe intuneric).