Dezbaterile din țările emergente și în curs de dezvoltare despre îmbunătățirea accesului la medicină trec cu vederea un aspect critic: guvernele din aceste țări pun în mod constant taxe pe medicamentele de importanță vitală. Taxarea aduce puține venituri la buget, în schimb face ca medicamentele să devină mai scumpe, adică inaccesibile tocmai celor care au nevoie cel mai mult de ele.
Țările emergente și în curs de dezvoltare importă o parte dintre medicamentele – dacă nu chiar toate – de care au nevoie, dar costurile sunt acoperite, în principal, direct de pacienți, având în vedere că în aceste țări aproape nu există asigurări de sănătate. Indienii, de exemplu, achită 70% din cheltuielile de sănătate din propriul buzunar. Taxele vamale și alte taxe cresc prețul medicamentelor chiar și cu două treimi în unele zone, astfel încât până și medicamentele cele mai comune devin inaccesibile pentru cei mai săraci dintre cetățeni. Așa cum arată un raport de cercetare a pieței farmaceutice din Delhi, astfel de biruri s-au transformat pur și simplu într-un “impozit pe cei bolnavi”, la care guvernul ar putea renunța cu ușurință.
Situația este similară în multe alte piețe emergente. Potrivit unui studiu din 2012 al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), Argentina, Brazilia, India și Rusia au taxe vamale de circa 10% la medicamentele importate, în timp ce Algeria și Rwanda, de exemplu, mențin o rată de 15%. Taxa în Djibouti este de 25%. După cum sublinia raportul, este dificil să înțelegi de ce țări mici impun astfel de taxe la produsele de sănătate – o mișcare a cărei finalitate nu este decât că mărește prețurile pe piața internă.
Dar taxele vamale reprezintă doar o parte a problemei. Multe țări percep, de asemenea, și taxe substanțiale la vânzare. Brazilia impune o rată de 28% la pastilele distribuite pe rețetă, în timp ce în India pentru vânzarea farmaceuticelor se percep o taxă pe valoarea adăugată de 5% și o taxă pentru educație de 3%.
Țările în curs de dezvoltare justifica aceste măsuri prin faptul că finanțează astfel cheltuielile sociale. Dar, în 2011, India a strâns mai mult din taxele pe medicamente decât a cheltuit guvernul cu tratamentele oferite publicului. În schimb, criza sistemului de sănătate indian s-ar putea diminua dacă guvernul ar stopa creșterea artificială a prețurilor pentru medicamentele de care are nevoie populația.
Mai mult, în ciuda presiunilor fiscale, pare mai degrabă extrem de înapoiat, dacă nu chiar de-a dreptul pervers, să plasezi povara fiscală cea mai mare pe membrii păturilor cele mai sărace (și care, se presupune, sunt ținta programelor sociale). Este, de asemenea, contraproductiv economic. Mărind prețurile la medicamente, se reduce folosirea lor, ceea ce duce la și mai multe boli, productivitate scăzută și o rată mai mică de creștere a PIB-ului.
Există o cale mai bună. Unele țări, inclusiv Columbia, Etiopia, Malaezia, Nicaragua, Pakistan, Tanzania și Uganda, au redus substanțial sau chiar au eliminat taxele vamale și celelalte taxe la medicamente. Rezultatele au fost dramatice. După ce Kenya a renunțat la taxarea produselor antimalarie, de exemplu, a fost înregistrată o scădere cu 44% a mortalității infantile și altor boli între 2002 și 2009.
India și China, ca exportatori importanți de farmaceutice, au un interes clar în a obține taxe vamale mai mici la astfel de produse, în toată lumea. India, supranumită și “farmacia lumii în curs dezvoltare”, este unul dintre cei mai mari exportatori de medicamente finite, în timp ce China produce 70-80% din ingredientele active ale acestor medicamente.
Eliminarea taxelor vamale la farmaceutice ar urma exemplul dat de țările dezvoltate când au creat OMC, acum două decenii. Așa cum a declarat Organizația Mondială a Sănătății: „guvernele ar trebui să taxeze lucrurile care îi fac pe oameni bolnavi, nu cele care-i fac bine”.
Pentru a fi clari, tăierea taxelor nu ar elimina atât de multele piedici care există către accesul la sistemul de sănătate din țările emergente și în curs de dezvoltare, cum ar fi lipsa de spitale, clinici, doctori, asigurări publice și private. Dar este ceva ce poate fi implementat rapid și de care ar beneficia imediat persoanele care au cel mai mult nevoie de ele. Summitul BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud – n.t.), ce urmează a avea loc pe 15-17 iulie la Fortaleza, în Brazilia, ar putea fi un bun punct de start.
India și China ar trebui să conducă eforturile internaționale de liberalizare, din poziția de țări cu producători importanți de medicamente.
Membrii BRICS au demonstrat deja că au capacitatea de a acționa împreună. Anterior, în acest an, China s-a alăturat altor 13 membri ai OMC care solicită eliminarea taxelor vamale pentru produsele ecologice. China, India și alții din BRICS ar trebui să formeze o coaliție similară care să preseze eliminarea taxelor vamale la farmaceutice, lărgind astfel accesul la sistemul de sănătate în toată lumea în curs de dezvoltare. Bolnavii și vulnerabilii lumii ar trebui să nu mai sufere degeaba.
Rod Hunter, senior director pentru economie internațională al Consiliului Național de Securitate fondat de fostul președinte SUA George W. Bush, este vicepreședinte senior al organizației Pharmaceutical Research and Manufacturers of America.
Copyright: Project Syndicate, 2014. www.project-syndicate.org
