Toți actorii implicați au obligația să ajungă la o soluție prin care măcar să încerce să bareze drumul lui Ponta și al PSD.
Peste câteva zile, cortina cade peste europarlamentare, ultima repetiție cu public a marelui show al prezidențialelor. Concluziile nu sunt prea vesele. PSD și Ponta sar de 40%, iar la redistribuire s-ar putea apropia de 50%. Cum e posibil așa ceva, cum de atât de mulți oameni sunt orbiți de un personaj atât de „foarte razna“, vorba lui Andrei Pleșu, care guvernează fără niciun căpătâi, de pe azi pe mâine, și pe care nimic – intelectual sau moral – nu-l califică pentru funcția prezidențială? Cum, după experiența nefericită a dictaturii și a perioadei Năstase, atât de mulți nu înțeleg cât de periculoasă este concentrarea puterii într-o singură mână, la un singur partid, pe deasupra corupt până la măduvă și tangent cu valorile europene? Că în actualul context al conflictului Rusia-Ucraina, pericolul devine și mai mare? Explicațiile sunt multe – dominația exercitată de stat via baroni asupra unei populații semiasistate, abisala incultură politică, slaba aderență la democrație și europenism etc. Nimic nou, am putea spune, aceasta a fost mereu baza electorală a PSD. Ultimii opt ani au adus în plus o extraordinară manipulare mediatică, cu mijloace primitive, dar cu atât mai eficiente la acest public. O vedem zi de zi sub ochii noștri crescând în agresivitate. Nu este totuși suficient. Principala cauză, s-o recunoaștem, o constituie absența alternativei. Opoziția este praf, complet decredibilizată, lideri ioc, orgolii și interese meschine cât casa, una peste alta situația e mai gravă decât în 2000, când PDSR a câștigat cu peste 37% la Senat.
Cu un Ponta ajuns președinte, vor urma cel mai probabil șase ani de putere absolută a PSD, perspectivă într-adevăr îngrijorătoare, în condițiile în care, după primii doi ani, traseul se profilează clar: justiție în slujba corupților, pulverizarea media independente, orientare prooccident sub semnul întrebării. Cine nu înțelege asta, cine teoretizează „boicotul aceleiași mizerii“ are o problemă. Una mare, ca să nu spun mai mult. Oricât de hoți și incompetenți or fi fost pedeliștii, nu au atentat niciodată la Constituție, nu au sfidat statul de drept, nu au vrut să pună botniță DNA și să „coafeze“ ANI și nici nu au hărțuit și insultat intelectualii și oamenii de cultură ai acestei țări pentru simplul motiv că nu gândesc ca ei și îi critică. Cine nu vede aceste diferențe (hipsterii, „unițisalvămii“, blazații de tot soiul și toate motivațiile sau le vede, dar le consideră neimportante, să stea acasă și să boicoteze, lasind insa ipocrizia la o parte si asumandu-si ca de fapt voteaza PSD-Ponta. Oricum, trebuie să fie conștienți măcar de un lucru: faptul că suntem forțați, și vom fi încă mulți ani de acum încolo, să alegem permanent „răul cel mai mic“ li se datorează și lor. Căci, până la urmă, poți fi „razna“ în foarte multe feluri.
Citește continuarea în Revista 22.
