Parlamentarii croiesc legea „dării în plată“ cu stofa clienţilor avocatului Piperea. Ieri ziceau „fără măsură“, acum „plafon de 150.000 de euro“, mâine-poimâine ridică la 250.000 de euro, în funcţie de cupoanele aduse de aleşi, care împreună cu nevestele au credite ipotecare de până la jumătate de milion de euro. Legea promovată de Daniel Zamfir, custodele „dării în plată“, era iniţial promovată doar pentru săraci. Acum, pe holurile Parlamentului se discută despre ridicarea cotei la 250.000 de euro.
Curios din fire, am căutat. Un credit de 150.000 de euro înseamnă 650.000 de lei. Orice simulator de rate, pentru o perioadă de 40 de ani, arată că trebuie să ai la dispoziţie cel puţin 3.500 de lei lunar. Asta numai pentru plata ratei. Câţi îşi permit asemenea împovărări? Parlamentarii turcani, pădureni, ungurari…
Oare noua lege nu ajută doar bogaţii şi şmecherii? Conform datelor publice, doar 1% din persoanele fizice cu credite imobiliare au împrumuturi de peste 150.000 de euro. Păi, şi atunci, de ce e nevoie de o lege? Sunt 29,8% fumători în România şi li s-a interzis fumatul. Se fac legi în România pentru 1%?
Bătălia pentru legea „dării în plată“, „dai casa băncii şi scapi de datorii“, e pentru cei care au luat credite de la bănci şi vor să nu mai plătească. Ce om serios îşi scoate copiii din casă după ce a plătit o bună parte din bani? Doar aventurierii, sătui de casele de vacanţă făcute prin staţiuni uitate de lume, îşi doresc o astfel de lege.
Din datele publice, uşor de lecturat, se poate afla că numărul debitorilor cu restanţe între o lună şi trei luni este de 13.443.
159.106 este cifra care reprezintă numărul debitorilor care au contractat credite prin programul guvernamental „Prima Casă“, respectiv 91,4% din totalul debitorilor cu credite ipotecare. Rata creditelor neperformante în acest program este de 0,04%. Despre ce vorbim?
Puţină lume ştie că Gheorghe Piperea, artizanul legii, a pierdut recent un proces cu o bancă din România la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Şi avea 200 de clienţi.
Instanţa a stabilit că în contractele băncii nu există clauzele abuzive invocate. Despre ce vorbim?
Autorul, cunoscut pentru insolvenţele sale mai de succes decât parastasele la olteni, asemenea legendarului regizor Ridley Scott, care i-a dat rolul „Avocatului“ din filmul cu acelaşi nume lui Michael Fassbender, l-a distribuit pe Daniel Zamfir pentru a face pe avocatul dării în plată.
Legea ar fi bună dacă ar rezolva cazurile sociale, dacă ar veni în întâmpinarea celor aflaţi în nevoi, dar nu se întâmplă aşa.
Noile informaţii venite dinspre parlamentari, cu referire la mărirea pragului, arată că există un cerc de interese, care vrea cu tot dinadinsul să scape de datorii.
Dacă nu ar fi interese colaterale, simpla lectură a Codului Civil ar ajuta problema datornicilor, nu ar mai fi necesară o nouă lege. Norma fundamentală stabileşte fără echivoc că în cazul în care una dintre semnatarele contractului de împrumut are o situaţie dificilă se poate renegocia contractul prin bună înţelegere, nu impus, pentru că ambele părţi au ca interes comun buna funcţionare a acordului pe durata derulării sale.
Gajul general este stabilit prin Codul Civil. Cine ar vrea să scape de credit pe seama imobilului ipotecat? Doar acela la care garanţia este mult mai mică decât valoarea creditului. Acesta rămâne cu toţi banii. Nu se cheamă ţepuitor?
Preşedintele PSD, Liviu Dragnea, vorbea zilele trecute despre o listă de „interesaţi“ care va apărea în curând. Să o aşteptăm pentru o primă lectură. Aşa ne dăm seama că în România se pot face legi pentru câteva zeci sau sute de privilegiaţi. Asta în totală nesocotinţă a recomandărilor preşedintelui, cel care a retrimis legea „dării în plată“ Parlamentului, spre reexaminare.
