E dificil pentru observatorii internationali ai Americii sa inteleaga paralizia care a cuprins politica americana si care ameninta serios capacitatea SUA de a-si rezolva problemele interne si de a contribui la solutionarea celor internationale. Criza americana de guvernare este cea mai grava din istoria moderna – si ceea ce e mai rau risca sa se agraveze in anii care vin.
Dificultatile pe care le intampina presedintele Barack Obama in trecerea prin Legislativ a masurilor legate de domeniile-cheie din programul sau, indiferent ca vorbim despre sanatate, schimbarea climei sau despre reforma sistemului financiar, sunt dificil de inteles la prima vedere. Obama ramane un presedinte popular, iar Partidul Democrat din care provine are majoritatea decisiva in ambele Camere ale Congresului. si totusi, agenda sa e blocata, iar divizarea ideologica se aprofundeaza pe zi ce trece.

In randurile democratilor, cota de incredere a lui Obama era la inceputul lunii noiembrie de 84%, cea din randurile republicanilor de doar 18%. 58% din democrati credeau ca tara se misca intr-o directie buna, in vreme ce doar 9% din republicani impartaseau aceasta parere. Doar 18% din democrati sustineau suplimentarea trupelor din Afganistan cu inca 40.000 de militari, in timp ce 57% din republicani se declarau in favoarea sporirii prezentei militare. De fapt, o majoritate semnificativa de 60% din democrati se pronunta pentru reducerea fortei militare din Afganistan, in comparatie cu doar 26% din republicani. In toate aceste probleme, o patura neimplicata de neutri (nici democrati, nici republicani) avea opinii perfect divizate.

Una dintre sursele acestor imense divergente de opinie este ca America reprezinta o societate tot mai polarizata. Disensiunile politice au marit distantele dintre bogati si saraci, dintre diferitele grupuri etnice (albi nonhispanici versus afroamericani si hispanici), dintre diversele confesiuni religioase, intre cei nascuti in America si imigranti si de-a lungul altor falii sociale. Politica americana s-a inveninat pe masura ce – in special, in randurile extremei drepte foarte vocale – a castigat teren ideea ca politicile guvernamentale sunt o lupta cu suma zero intre diferitele grupuri sociale si factorul politic.
Mai mult, procesul politic in sine e gripat. Senatul opereaza acum in baza unei legi informale, conform careia adversarii unei initiative legislative vor incerca sa o omoare din fasa prin "acapararea discursului" – o chichita procedurala prin care se impiedica supunerea la  vot a textului. Pentru a depasi situatia, suporterii initiativei trebuie sa stranga 60 din 100 de voturi – majoritatea simpla nu mai este suficienta. Asta s-a dovedit imposibil in politici controversate – cum ar fi angajamentele ferme de reducere a emisiilor de carbon –, chiar si atunci cand o majoritate simpla sustine initiativa.

O criza la fel de profunda este indusa de rolul marilor afaceri in politica. Lobby-ul clandestin al puternicelor corporatii domina acum negocierile de politici publice, de la care publicul este exclus. Cei mai mari jucatori, printre care companiile de pe Wall Street, concernele industriei de automobile, corporatiile din sanatate, industria de armament si sectorul imobiliar, au daunat grav economiei americane si celei mondiale in ultimul deceniu. Multi observatori incadreaza activitatea de lobby la capitolul coruptie legalizata, prin care cantitati enorme de bani trec dintr-o mana in cealalta – deseori sub forma finantarii de campanii electorale – in schimbul unor anume politici si voturi.  

In cele din urma, blocajul politic in legatura cu bugetul federal american ar putea juca cel mai important rol in criza incipienta de guvernare. Publicul american este vehement impotriva unor mariri de impozite, desi nivelul taxarii (de aproximativ 18% din venitul national) este insuficient pentru a finanta functiile fundamentale ale guvernului. De aceea, guvernul american nu mai poate acum sa asigure la un standard adecvat servicii publice de baza, cum ar fi infrastructura moderna (transport rapid pe calea ferata, tratarea avansata a deseurilor, servicii de comunicatii in banda larga), energia regenerabila pentru combaterea schimbarii climei, scoli decente si finantarea unor servicii de sanatate pentru cei care nu si le permit.

Rezistenta feroce la impozite mai mari, cuplata cu o lista tot mai lunga de nevoi nesatisfacute, a dus la o subperformanta cronica a guvernului SUA si la un nivel tot mai riscant al deficitelor bugetare si datoriilor guvernamentale. Anul acesta, deficitele bugetare se afla la un nivel-record pentru o perioada de pace: 10% din PIB, mult mai mult decat cel din alte economii bogate.
Obama pare sa fie pana in prezent incapabil de a sparge acest blocaj fiscal. Pentru a castiga alegerile din 2008 el a promis ca nu va creste taxele pentru gospodariile cu venituri de sub 250.000 de dolari pe an. Aceasta promisiune, impreuna cu atitudinea care l-a determinat sa o faca, blocheaza politicile rezonabile.

Nu prea exista "excedente" de unde sa se poata reduce cheltuielile publice interne, in schimb, peste tot e nevoie de cresteri ale lor. Impozitele mai mari pentru cei bogati, desi ar fi justificate, nu rezolva nici pe departe criza deficitelor. America are, de fapt, nevoie de o taxa pe valoarea adaugata dupa modelul intalnit in multe tari din Europa, dar Obama insusi a exclus in campania electorala o asemenea formula de crestere a impozitarii.
Actiunea acestor factori paralizanti s-ar putea intensifica in anii ce vin. Deficitele bugetare ar putea bloca orice actiune rationala in zonele critice. Divizarea in legatura cu razboaiele din Irak si Afganistan ar putea bloca o schimbare decisiva de politica, de exemplu, o retragere a trupelor. Dorinta republicanilor de a-i infrange pe democrati i-ar putea determina sa foloseasca orice manevra posibila pentru a bloca votarea legilor si a incetini procesul de legiferare a reformelor.

Un progres ar implica schimbari majore de directie. SUA trebuie sa plece din Irak si Afganistan, pentru a economisi astfel 150 miliarde de dolari anual si a aloca suma catre alte scopuri, dar si pentru a reduce tensiunile cauzate de ocupatia militara. America va trebui sa creasca impozitele pentru a putea finanta noi cheltuieli, in special in domenii-cheie, precum energia regenerabila, schimbarile climatice, educatie si o viata mai suportabila pentru cei saraci.
Pentru a evita o si mai mare polarizare si paralizie a politicii americane, Obama trebuie sa faca mai mult pentru a-i lamuri pe americani cat de urgente sunt schimbarile pe care le-a promis. Doar astfel de schimbari – inclusiv o reforma a lobby-ului – pot restabili eficienta guvernarii.