Înainte să ne punem problema cu cine votăm, merită să ne punem o întrebare chiar mai dilematică decât cea a lui Nenea Iancu: de ce să votăm? Aşa că am parcurs cu stoicism ofertele electorale ale partidelor pentru alegerile din această duminică. 20.000 de euro pentru fiecare român care deschide o afacere şi 200.000 de locuinţe închiriate românilor săraci (PPDD), 400.000 noi locuri de muncă în 2016 (ARD) dar şi consiliere juridică gratuită celor executaţi silit de bănci şi scăderea CAS cu cinci puncte procentuale din ianuarie 2015. Salariu minim mărit în trepte: 850 de lei – din ianuarie 2013 şi 1.000 de lei – din ianuarie 2015 (tot la ARD spre deosebire de USL care îl va mări la 1.200 de lei din 2016), 22 de autostrăzi în programul USL, 38 drumuri expres de peste câteva mii de kilometri în total – tot la USL, alături de poduri noi peste Dunăre şi 18 linii de cale ferată modernizate pe care să se circule cu până la 160 de km/oră şi altele noi pentru 250 km/oră.
În fine, dacă tot nu vi se pare suficient ce vă promit aceste partide că vor face după duminică încolo dacă le votăm, atunci aflaţi că se vor da: locuri de muncă pentru cetăţenii activi şi repartiţii pentru tineri, la terminarea studiilor (PRM) dar şi consultaţii medicale, investigaţii, operaţii, tratamente, medicamente şi spitalizare – toate gratuit! (tot la PRM). Vor creşte salariile/pensiile, ajutoare sociale şi bursele cu 50% iar pensiile vor fi neimpozitate (pensia minimă fiind de 700 lei/lună); vor creşte alocaţiile de stat lunare pentru copii la 500 lei – pentru primul copil, 700 lei pentru al doilea şi 1.000 lei pentru fiecare din următorii copii, preţul benzinei şi motorinei scade sub 3 lei pe litru, iar cel al gazelor naturale se va reduce cu 30%. Subvenţia pentru încălzire va fi de 100-400 lei/lună, în oferta PRM şi în fine T.V.A. va scădea de la 24% la 10% iar cota unică va scădea şi ea de la 16% la 10% (tot PRM).
Nu cred ca am trăit o campanie electorală mai absurdă pentru alegerile parlamentare. Recunosc că, pentru prima dată după Revoluţie, m-am şi întrebat dacă are vreun sens să merg la vot în condiţiile în care partidele, cum se vede mai sus, îşi bat pur şi simplu joc de noi insultându-ne inteligenţa. Cât de jos pot duce partidele nivelul de educaţie al populaţiei cu astfel de promisiuni penibile de campanie? Din punctul meu de vedere propunerile sunt total nerealiste şi, mai grav decât atât, aşa cum arătam într-o recentă luare de poziţie a IPP, partidele se ascund să vorbească în campanie despre o serie de teme care ar fi esenţiale fie pentru că, de fapt, nu au soluţii, fie pentru că măsurile urmează să se ia oricum. Aceste măsuri vor implica un nou val de austeritate iar partidele se protejează nedorind să se sinucidă electoral înaintând soluţii neplăcute tocmai acum, când se apropie de momentul victoriei.
Un alt mod a te auto-motiva să mergi la vot, chiar dacă nu îţi găseşti un candidat/o candidată sau o formaţiune politică pe care să o învesteşti cu votul tău, este cel al sperietoarei politice. Această filosofie meschină mai e cunoscută şi sub numele de alegerea răului cel mai mic. Adică „hai să mergem să votăm cu ăştia căci altfel vin ăilalţi care sunt şi mai răi!”. Afişul unui candidat ecologist care promitea că el fură mai puţin decât ceilalţi candidaţi a stârnit zâmbete la nivel naţional. În spatele acestor zâmbete se ascunde un adevăr crud; este un calcul cinic al politicianului care nu îşi propune, de fapt, să fie competent şi moral ci, la început, să fie un pic diferit de un alt candidat pentru ca apoi să atragă atenţia că adversarul este mult mai rău aşadar opţiunea firească care ţi-ar rămâne ar fi…. să îl alegi pe el. Pe mine acest mod de a face politică nu mă mai convinge. Între doi incompetenţi eu nu aleg: niciunul.
Răspunsul meu, al nostru, al alegătorilor care se regăsesc şi ei în situaţia mea în această campanie ar fi fost să îi respingem pe toţi prin aplicarea ştampilei pe opţiunea Niciun Candidat din buletinul de vot, dacă partidele ar fi avut curajul să accepte această propunere pentru modificarea buletinul de vot, propunere pe care Institutul pentru Politici Publice a propus-o de ani de zile. Până atunci, am să merg la vot, o să intru în cabina de vot, o să deschid buletinul de vot, o să îmi scot un pix şi, undeva la sfârşitul listei de candidaţi din buletin, o să desenez un pătrat frumos în care o să scriu Niciun Candidat şi apoi o să aplic ştampila regulamentar în acest chenar. La ieşire, îi voi ruga pe cei din biroul electoral al secţiei de votare să nu îmi treacă buletinul, la sfârşitul zilei când o să deschidă urna şi o să numere buletinele, la grămadă cu cele nule pentru că nu vreau să intru în masa celor despre care se spune că nu ştiu să voteze. Eu ştiu exact ce vreau să votez, însă politicienii nu îmi dau voie să îmi exprim opţiunea respectivă chiar pe buletinul meu de vot!
Adrian Moraru, Director Adjunct al Institutului pentru Politici Publice din Bucureşti
Adrian Moraru este unul dintre membri fondatori ai Institutului pentru Politici Publice un think tank românesc specializat în analize şi propuneri de politici publice în domenii cheie pentru România cum ar fi: transparenţa şi întărirea statului de drept, lupta anticorupţie dar şi politici de fiscalitate locală, dezvoltare regională şi nu în ultimul rând politici de sănătate. Este colaborator al NAŞUL TV, realizând emisiunea de analiză social – politică zilnică Sistemul.
