Marele câștig al „epocii Băsescu“ e că nu mai există speranță rezonabilă de impunitate pentru corupți, după Năstase, Hrebenciuc, Fenechiu, Voiculescu, Udrea, Bica, Becali etc. Toți „zeii fericiți“ s-au dovedit muritori. Și atunci, pentru ce ar trebui să ne fie rușine nouă, cei care l-am susținut pe fostul președinte tocmai pentru meritul de a fi contribuit decisiv la„mortalitatea zeilor fericiți“?
Iată-ne deci: suntem niște „lichele“, noi băsiștii, sau foștii băsiști, somați să „ne privim în oglindă“ și să ne fie „o insuportabilă rușine“! Cu Gabriel Liiceanu în rolul „lichelei“principale și cu Băsescu în rolul „conducătorului iubit“! Așa se înțelege din articolul lui Carmen Mușat, Țara ca o pradă, din Observator cultural, nr. 762, care parodiază Apelul către lichele. Ea plantează ici-colo citate și dintr-un alt articol al lui Gabriel Liiceanu (dec. 2014, Contributors.ro) și, adresându-se constant unui indefinit „vouă, cei care…“, evită orice răspundere directă pentru o frază calomnioasă ca aceasta: „Nu principii ați apărat în toți acești ani, ci privilegiile pe care președintele-jucător a știut să vi le ofere în schimbul cauționării acțiunilor sale“.
Nu-mi pot stăpâni curiozitatea: poate enumerați, d-nă Mușat, „privilegiile“ obținute, să zicem de revista 22 sau de principalii ei colaboratori, printre care mă număr! Și care sunt privilegiile primite de la Traian Băsescu de Gabriel Liiceanu și de Editura Humanitas? Oare a fost Institutul Cultural Român un „privilegiu“ oferit lui H.-R. Patapievici? Mai curând invers: directoratul echipei lui H.-R. Patapievici a fost un veritabil privilegiu pentru cultura română, recunoscut chiar și în paginile Observatorului. Și oare tot privilegii în loc de principii au urmărit și alți „foști băsiști“, precum Monica Macovei, Adrian Papahagi, Sever Voinescu, atunci când s-au despărțit de Băsescu, de PDL, de PMP? Nu cumva despărțirea lor a fost exact din cauza principiilor, fiindcă toți au văzut deriva președintelui din ultimii doi ani de mandat, când, împotriva principiilor, a mizat totul pe Elena Udrea, așa cum remarcă, de altminteri, și Liiceanu în articolul din Contributors.ro? Ce privilegii au obținut Andreea Pora ori Dan Tăpălagă, și ei foarte critici în ultimii ani față de Traian Băsescu, în afară de acela de a fi fost împroșcați de sudalmele trustului comandat de infractorul Voiculescu și totodată criticați de Băsescu?
