In Romania postdecembrista, distinctia dintre stanga si dreapta a functionat initial pe falia anticomunisti-neocomunisti, iar apoi s-a diluat pe fondul transformarii politicii de partid in politica de tip clientelar. Oamenii PSD au devenit, dupa definitia data chiar de Ion Iliescu, mentorul lor, "capitalisti de cumetrie", liberalii se cramponeaza de putere pentru a-i proteja nu doar pe amicii afaceristi, ci si pe ministrii aflati in culpa, iar democratii deveniti populari incearca sa demonstreze ca liderii lor, in mare parte imbogatiti dupa ce au intrat in politica, sunt curati si ca Elena Udrea, casatorita Cocos, este inocenta si nu are conexiuni cu grupurile de afaceri care au profitat de inlesniri si fonduri publice. Potrivit unei cercetari facute de Gallup la comanda Fundatiei Soros, 45 la suta din romani nu au auzit de perechea "stanga-dreapta" si doar 36 la suta din votanti se autopozitioneaza pe aceasta axa. Prin comparatie cu alte tari, Romania se afla la coada unui clasament facut in functie de ponderea cetatenilor care se pot situa oriunde intre stanga si dreapta si doar fostele state sovietice sunt mai in spate. Pentru 31% din romani, stanga inseamna intr-o masura mai mare ideologie, comparativ cu dreapta (22 la suta). Potrivit studiului Gallup (noiembrie 2006), in cazul stangii dimensiunea politica este mai importanta, in timp ce in cazul dreptei se diferentiaza intre dimensiunea economica (economie de piata) si cea politica (liberalism). Pe de alta parte, obiectivul ultim al stangii – protectia sociala – este perceput de 12 la suta din electorat, iar scopul final al dreptei – bunastare generalizata – este sesizat de 15 la suta din romani.

In vreme ce ponderea celor care se declara de "stanga" este fluctuanta in perioada postdecembrista, ponderea "dreptei" creste putin, dar constant, de aceea, in context electoral, ideologii principalelor partide incearca sa clarifice aceste optiuni si eventual sa atraga de partea lor noi aderenti. La PSD, alegerea lui Vasile Dancu in fruntea filialei Cluj anunta o lupta ideologica intre nou si vechi printre social-democrati, intre centralism si subsidiaritate, intre neocomunism si socialismul european. La PNL, dezbaterea ideologica nu a avut cu adevarat loc niciodata, fiindca liberalii au plecat mereu de la premisa ca ei sunt urmasii Bratienilor, precum si ai tuturor realizarilor acestora. La PD-L, "partidul pentru o majoritate prezidentiala", cum l-a numit Valeriu Stoica, clarificarile incep abia acum, desi democratii, convertiti in 2005 de la socialism la crestin-democratie, nu au fost de loc preocupati de aspectele ideologice si doctrinare. Fuziunea cu liberalii condusi de Stoica si Stolojan ii obliga insa pe vechii lideri PD sa-si asume noi "principii si valori" si sa gaseasca parghiile cele mai potrivite pentru punerea lor in practica. Cat de eficient poate fi insa un partid nou, cu politicieni erodati de tranzitia autohtona prelungita? Valeriu Stoica a spus ieri la dezbaterea "Valorile si principiile dreptei romanesti", organizata de Centrul pentru Analiza si Dezvoltare Institutionala, ca actorii politici romani "nu au respectat, in ultimii 17 ani, regulile de baza ce definesc democratia liberala, ceea ce a creat confuzie si o decredibilizare a institutiilor". PD-L are, deocamdata, o garnitura serioasa de actori care au jucat diverse roluri in acesti ani, de la cele principale, precum cel de prim-ministru, pana la cele marginale, precum cel de sef al vamii din Oradea. Sub noua sa denumire, acest nou partid trage dupa el si biografii complicate, uzate sau chiar vinovate.
In acelasi timp, PD-L este deocamdata singurul partid care dezbate cu public proiecte politice pe termen mediu si lung sau chestiuni doctrinare. La dezbaterea de ieri, Gabriel Liiceanu a sesizat insa si o posibila demagogie:  "Daca vorbele nu au rezultate in plan practic, nu se poate recastiga increderea politica".