USL a declanşat un atac de proporţii împotriva tuturor instituţiilor care nu-i erau subordonate. A început cu o serie de ordonanţe de urgenţă prin care a trecut în subordinea Guvernului instituţii precum Arhivele Statului, Institutul Cultural Român, Monitorul Oficial. În paralel, a schimbat componenţa organismelor care ar fi fost abilitate să se pronunţe asupra acuzaţiei de plagiat – Consiliul Naţional de Etică şi Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare.
Au urmat, în ritm accelerat, conducerile televiziunii şi ale radioului public, Avocatul Poporului şi preşedinţii celor două Camere. S-a încercat şi schimbarea componenţei Curţii Constituţionale (Crin Antonescu declarase că ţara nu poate fi guvernată fără revocarea judecătorilor CCR, ministrul Justiţiei a depus o sesizare privind presupusa incompatibilitate a doi dintre judecătorii Curţii), dar, în urma unor semnale viguroase venite din partea ambasadorului SUA şi a comisarului european pentru Justiţie, a anunţat, printr-un comunicat, că „în nici un moment nu s-a pus problema ca USL să iniţieze revocarea vreunui judecător al Curţii Constituţionale”.
Acţiunile au fost, fiecare în parte, aproape legale, cu forţările cu care fusesem deja obişnuiţi în ultimii trei ani (abuz de ordonanţe de urgenţă, încălcarea procedurilor parlamentare, lipsa argumentelor plauzibile). Asta nu înseamnă că au fost şi legitime. Argumentul USL e că, o dată ce au majoritatea, ar fi îndrituiţi să aibă şi puterea. Argument fals, căci democraţia nu presupune concentrarea întregii puteri în mâinile unei singure forţe politice, ci, dimpotrivă, existenţa unui echilibru al puterilor. Există instituţii create tocmai pentru a limita puterea majorităţii, pentru a asigura minorităţii un spaţiu de acţiune. Radioul şi televiziunea publică, Curtea Constituţională şi Avocatul Poporului sunt printre acestea.
Pe de altă parte, nu trebuie uitat că majoritatea parlamentară de care se bucură azi USL este una de conjunctură, nefiind rezultată din voinţa populară. După ce, în 2009, PDL şi-a asigurat păstrarea puterii printr-un şir de trădări şi aducerea la guvernare a unui partid niciodată votat de către electorat, USL a recurs în această primăvară la acelaşi procedeu, beneficiind de susţinerea aceluiaşi infam partid. După ce şi-a reclamat legitimitatea din nevoia de a stăvili abuzurile de putere ale guvernanţilor PDL, acum, prin comiterea unora cel puţin similare, a pierdut-o. În mod normal, guvernul instalat în mai ar fi trebuit să fie unul de tranziţie, care să facă eforturi de redresare economică şi să asigure desfăşurarea corectă a alegerilor parlamentare din toamnă, după care să pună în aplicare eventualul mandat primit prin vot.
Abuzurile comise de USL în ultimele zile nu constituie o premieră absolută. Încălcarea regulamentelor parlamentare a fost practicată de PDL, de exemplu la ultima numire a unui judecător la CCR. Guvernul Boc a abuzat şi el de ordonanţe de urgenţă. Acte normative neconstituţionale a promovat cu duiumul. USL a încercat să impună o lege electorală care să-i asigure o majoritate covârşitoare, dar drumul fusese deschis prin referendumul eşuat în 2007, iniţiat de către preşedintele Băsescu. Procedura destituirii Robertei Anastase a fost intempestivă şi a ignorat dreptul la apărare, dar nu putem s-o căinăm prea mult după ce am văzut-o numărând voturile la Legea pensiilor. Premiera o constituie concentrarea acestor abuzuri în spaţiul câtorva ore şi amploarea instituţiilor atinse. De exemplu, revocarea Avocatului Poporului anulează practic orice posibilitate de sesizare a CCR în legătură cu viitoarele acte neconstituţionale ale Guvernului.
Fără îndoială, USL a întreprins, în aceste zile, un atac nemilos împotriva statului de drept. Riscul este de a se confunda ţinta principală a atacului: să credem că porumbeii atacaţi de ulii ar fi reprezentanţii PDL, şi nu democraţia. Problema nu e cine a încălcat mai flagrant principiile democraţiei, ci cum putem opri tendinţele totalitare ale clasei politice.
Societatea civilă a sancţionat, în ianuarie, unele derapaje de la regulile democraţiei. S-a spus după aceea că întreaga acţiune de stradă ar fi fost orchestrată, din culise obscure, de către strategii USL. Acum, este momentul să se demonstreze capacitatea de reacţie împotriva oricărei manevre totalitare, indiferent de autor.
Mircea Kivu este sociolog
