Mai multe ţări din Est au o problemă care le creează mari dificultăţi, ca urmare ţările respective cerând, într-un demers comun, Comisiei Europene de la Bruxelles s-o rezolve, întrucât provine dintr-o acţiune care nu le aparţine în integralitate şi pe care, dimpotrivă, au fost îndemnate – pentru a nu spune obligate – chiar de către Comisie, printre alţii, s-o întreprindă. Este vorba de adoptarea sistemului de pensii obligatorii administrate privat, care funcţionează pe baza dirijării către acest sistem a unei părţi din contribuţiile strânse în sistemul public de pensii. Pentru a spune pe şleau cum stau lucrurile, este vorba de un sistem care nu există de fapt în ţările occidentale şi care a fost inventat tocmai pentru ţările estice şi este aplicat, la presiunea Băncii Mondiale, ca un experiment vast în ţările Europei Centrale şi de Est. Nimeni nu ştie însă cu ce consecinţe pe termen lung, căci sistemul strânge într-adevăr bani pentru pensii în conturi individuale, abandonându-se devălmăşia distorsionantă din sistemul public de pensii, dar fără vreo garanţie, administrarea fondurilor fiind făcută de societăţi private care, în mod obiectiv, nu pot oferi nici o garanţie, mai ales pe termenul lung ce intră în discuţie!
Din unghiul avut în vedere aici, ţările respective, ca urmare a aplicării acestui sistem, ajung într-o gravă discriminare faţă de ţările occidentale, de altminteri şi mult mai dezvoltate, care nu-l aplică. Sistemele lor de pensii publice înregistrează deficite suplimentare din această cauză, grevând negativ asupra bilanţului global al bugetului public consolidat, care cuprinde şi soldul bugetului public de pensii. În consecinţă, la acelaşi nivel (procentual) de deficit bugetar, o ţară din Vest poate promova cheltuieli sau investiţii publice la concurenţa integrală a deficitului, în timp ce o ţară din Est n-o poate face într-o măsură similară pentru că este limitată de deficitul obiectiv rezultat din viramentele publice către fondurile private de pensii. O ţară ca România este aproape într-o situaţie absurdă. Când, în principiu, în 2012, ar trebui să se înscrie cu deficitul public în norma Uniunii Europene, adică sub 3% din PIB, întregul deficit public ar fi „ocupat” de deficitul din sistemul public de pensii, România urmând a înceta să poată promova deficite bugetare în scopuri investiţionale sau sociale.
Pentru a elimina o asemenea discriminare, ţările estice membre ale Uniunii Europene – Ungaria, Slovenia, Polonia, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia şi România – au cerut Comisiei de la Bruxelles să fie de acord a scoate deficitul sistemului de pensii din calculul deficitului întregului buget public consolidat. Ţările occidentale, care fac jocurile în Uniunea Europeană, nici nu se gândesc să admită aşa ceva, pretextând că ţările din Est ar fi astfel încurajate să nu-şi mai restructureze finanţele publice, ba chiar să se fofileze de la nevoia actuală acută de a pune ordine şi disciplină în acestea.
În timp ce România şi alte ţări de prin Est aşteaptă cu căciula în mână mila de la Bruxelles, Ungaria dlui Viktor Orban a dat soluţia şi a trecut şi la faptă. A sistat vărsămintele din contribuţiile strânse pentru pensii către fondurile private de pensii şi le-a dat posibilitatea ungurilor să aleagă dacă vor să rămână în sistemul privat sau doresc să se întoarcă integral în sistemul public de pensii. Şi speră ca 75% din unguri să aleagă ultima variantă, pentru că, pe de o parte, cheltuielile (pe care ei le suportă) cu administrarea sunt în sistemul public de multe ori mai mici decât în sistemul privat (0,9% faţă de aproape 6% din totalul fondurilor), iar pe de altă parte, bune sau rele, pensiile publice sunt sigure, căci au garanţia statului.
