Cine va converti pe cine, PSD pe PDL sau invers? Asta era marea intrebare previzibila de la inceputul acestei mari coalitii – cine va reusi sa dea pe brazda pe cine? Aveam nevoie de o mare coalitie si de un partid social-democrat votabil si european, dupa modelul reformei fostelor partide comuniste din Europa Centrala – de asta eu, cel putin, nu am fost contra acestei coalitii. Dar ce mi se pare ca se intampla nu e ca ii luminam noi pe ei, ne corup ei pe noi. Intrebarea nici nu cred ca se punea daca aveam in fata o coalitie liberalo-pesedista: Bogdan Olteanu ar putea aplica la a fi un Hrebenciuc junior mult mai potrivit decat tanarul Andrei, care inteleg ca e un baiat decent. Dar la o coalitie pedelisto-pesedista ceva infruntare principiala era de asteptat. In loc de asta, avem de-a face cu o competitie de-a cine e mai pesedist – in sensul, desigur, traditional al cuvantului, nu cel reformist.

Felicit Agentia Nationala de Integritate, desi ma indoiesc ca va avea castig de cauza in justitie, ca-i ancheteaza impartial pe toti membrii Guvernului, fie ca sunt de la PSD sau PDL. Intr-adevar, am ajuns sa nu mai stim de unde sare iepurele si lista celor pentru care as baga mana in foc scade vertiginos. Politizarea administratiei la noi a introdus-o patrulaterul rosu care a guvernat in anii 1995-1996. Atunci, pentru prima data, ceea ce fusesera simpatii politice au devenit carnete de partid si nivelul a depasit orice frontiere, incluzand directorii de spitale si rectorii de universitati. La venirea CDR, formatiune care avea peste zece grupari de oameni care vanau posturi, in cap cu Bogdan Teodorescu, a carui trupa de soc a ocupat prima Palatul Victoria, dupa ce plantasera tot Bucurestiul cu panouri de reclama nici azi achitate. A fost nevoie de si mai multe slujbe pentru a satura toata aceasta gasca fomista.

Doi ani mai tarziu, Valeriu Stoica incerca sa treaca o lege de organizare a Guvernului care sa stabileasca un nivel al politizarii, ca aceasta sa inceteze sub acest nivel. Dar cum pragul, dupa model vestic, era la nivel de secretar de stat (pozitie sub care toate ar fi urmat sa fie apolitice si acordate pe criterii meritocratice), nu a tinut. Reintoarcerea PSD in 2000 a adus noi culmi ale epurarii, tradarii si politizarii, urmata, in 2004, de o orgie a Aliantei Dreptate si Adevar. Liberalii l-au numit astfel in Consiliul TVR pe Tudor Barbu, aplaudacul minerilor din 1990, in locul unor pesedisti stersi, in vreme ce Basescu a umplut functiile publice cu ofiteri acoperiti si vechi scriitori la ziarul Azi in 1990 (care cereau sa fim noi linsati la GDS), basca Claudiu si Nutzy. Alternanta, nu gluma! Eugen Nicolaescu a curatat toti directorii de spitale precedenti, aceiasi care azi chitaie ca s-a trecut nu stiu ce ordonanta ca sa ia, la randul lor, un sut undeva.

Pe scurt, nimeni nu mai are nimic de invatat de la nimeni si cercul nerusinarii s-a inchis o data cu ideea actualului Guvern de a repolitiza pozitiile de prefect, in ciuda angajamentelor fata de UE si a legilor in acest sens. Dvs. ce fel de copil ati prefera, unul care va minte ca fura sau unul care v-o spune pe fata, cu coraz? Cam asa si noi cu angajamentele. Ca veni vorba, am spus intotdeauna ca e o ipocrizie sa ne ceara Constitutia un presedinte nepartizan, dar am uitat sa precizez ca o minima ipocrizie e necesara unei societati in curs de dezvoltare, un canibal care mananca doar pe furis carne de om mai are sanse sa evolueze.
Avantul cu care PSD si PDL impart pozitiile publice depaseste insa limitele anterioare. Se pare ca pesedistii au cerut zilele astea sa isi puna oamenii la o societate de intretinere de drumuri, care fusese privatizata din 2003, statul ramanand cu doar 3 la suta actiuni. S-au mai gandit sa-i dea sefia TAROM lui Adrian Iovan, care mi-a fost intotdeauna simpatic pentru ca a impuscat hotul care a speriat-o pe nevasta-sa, chit ca nu stiam ca acest barbat viril e si pesedist peste toate. Sa il puna. Petitionez anticipat pentru reintroducerea cursei de Berlin, impreuna cu Andrei Plesu, si ma jur, in contrapartida, sa scriu de rau despre toti hotii care sparg casa oricaror pesedisti.

Inteleg ca de transportul feroviar se va ocupa un popa, la fel de pesedist, care intre timp isi scoate fustele pe undeva, un alt popa, de la celalalt partid din coalitie, a ajuns la patrimoniu, un stripper, cat se poate de logic, a luat un post la tineret. Cinematografia asteapta ca PSD sa-i gaseasca un succesor lui Sergiu Nicolaescu, dar i-a fost arvunita fara drept de apel, si deja intrand in criza de incapabili de partid recrutam soferi si ce mai are omul prin garaj. Aflu ca Emil Boc si Mircea Geoana vor avea o intrevedere speciala apropo de RA-APPS. Cine o va lua si oare se poate algoritma o mulgere la doua maini armonioasa ca o sonata la pian? Baieti, daca ma auziti, asta da chiar prost. Ce-ar fi sa nu mai aveti voi asa o intalnire. Lasati-o mai degraba pe Elena Udrea, vechea lor avocata, sa discute direct cu Hidecuti. Sau cautati-va prin sertare: v-am dat demult un proiect de desfiintare a sub-numitei institutii, mai cunoscuta ca gospodaria de partid.

Mai exact, din anul 1996. Ca atare, propun inchiderea finala si definitiva, dati inapoi la proprietari, vindeti agentilor imobiliari, care se vor ocupa mai departe, propun sa se pastreze doar casele pentru membrii Guvernului, presedintele tarii si ale celor doua Camere, iar pe astea secretariatul general le poate administra direct. Yes, you can, sau toate discursurile de austeritate devin un banc prost, iar voi doi, cu toate ca sunteti – amandoi – mai buni ca partidele din care veniti, deveniti niste figuranti. Orice reforme ati face, daca politizati statul pana la acest nivel, veti lasa statul la plecare mult mai slab decat l-ati gasit, iar aceasta coalitie nu va fi decat un nou episod din tranzitia nesfarsita de la plan la clan.