Principalul exercitiu politic al anului din care mai sunt, iata, doar cateva zile, a fost deturnat. Din intreaga tevatura uninominala, cel mai castigat a iesit PNL. Liberalii i-au pacalit pe pesedisti... Destui reprezentanti ai PNL intrati de pe pozitii codase in Parlament, profitori ai redistribuirii, vor sta de-acum incolo patru ani in bancile comode ale Parlamentului, avand cea mai usoara misiune posibila. Vor critica orice. Au lasat bugetul tarii secatuit, dar misuna pe la televiziuni dandu-si aere de salvatori. Abia acum, cand nu exista voci pertinente care sa analizeze intreaga situatie, apelandu-se la maestrii vorbelor goale mascati sub forma de analisti politici de televiziune, se vede bine cat de necesara era pastrarea nealterarii politice a societatii civile. In aceasta situatie, nu avem de ales decat intre doua posibilitati: ori sa-i credem pe cuvant pe noii guvernanti, ori sa dam crezare liberalilor, care stiu ei bine ce au facut. Indata ce sunt atinse subiectele lor sensibile, dau si liderii PNL sonorul mai tare. Cale de mijloc in vacarmul general nu exista.

Basescu a pornit pe un drum care n-a fost batatorit inaintea sa de nimeni, incercand o alta cale in politica romaneasca. Este greu insa pentru oricine sa creada in buna-credinta a noilor coechipieri atunci cand langa unul ca Hrebenciuc apare figura inocenta a lui Theodor Paleologu, ori langa Oprisan – un novice precum Roberta Anastase. Ori langa Boc apare, in calitate de ministru al Internelor, unul precum Gabriel Oprea, cand acolo ar fi trebuit sa fie, intr-o evolutie fireasca a lucrurilor, Vasile Blaga. Cu Miron Mitrea ne-am lamurit. Zambetul sau infipt in beregata lui Mircea Geoana nu are sanse sa mai fie zarit printre liderii pesedisti indata dupa sedinta Consiliului National convocata de Adrian Nastase. si la pesedisti, iata, se produce incurajarea lucrului in echipa atunci cand un element recalcitrant incearca sa strice in favoarea sa ordinea deja stabilita a intrarii in sufrageria Ciolanului.

Pentru a nu se dezice de actele Executivului asezandu-se pe Varful Omu sau pe Crucea de la Caraiman spunand: "Ia uite ce rau face Guvernul asta!", Basescu pune conditia cunoasterii mecanismului decizional. Un mecanism pe care nu-l controleaza. Este clar ca perioada urmatoare nu va face decat sa confirme ceea ce analistii au remarcat in campanie: diferenta uriasa dintre promisiuni si posibilitatea ca acestea sa devina realitate.

Cei de la PSD si PDL stiau ca promisiunile lor gogonate au sanse minime de concretizare, dar au preferat sa ignore cifrele reale pentru a trage din minciuna cat mai mult folos electoral. Pe langa solidarizare, apare si un alt cuvant folosit in exces: parteneriat. Populatia, care a votat pentru uninominal curat, ceea ce ar fi generat, desigur, un alt Parlament, mai apropiat de dorinta electoratului, este pusa, de sarbatori, in situatia de a inghiti din nou o galusca preparata, traditional, din minciuni si demagogie. Daca aceasta superficiala si impotriva firii solidarizare nu va genera masuri benefice pentru cetateni, multi alegatori vor incepe sa-si doreasca sa le vare politicienilor inapoi, pe gat, promisiunile neonorate.

Oamenii politici care se inghesuie acum la petrecerea din sufrageria Ciolanului ar putea pati precum Iliescu la comemorarile eroilor Revolutiei vorbind despre necesitatea cunoasterii adevarului legat de evenimentele din decembrie 1989 cand lumea stia ca tocmai el a facut uriasul efort al ascunderii lui. Proiectile din monede sau oua stricate ar putea tinti noua coalitie a Ciolanului. si pe creatorul ei.