Nici daca ne-ar bombarda NATO la inceputul lui aprilie, ca pe ghinionistii nostri prieteni sarbi in 1999, nu ar exista un impact mai mare asupra vietii cotidiene din Bucuresti. Nu s-ar suspenda atatea curse Tarom, nu s-ar inchide atatea strazi intregi si bune de circulat pe ele, nu am fi in pericol sa ne inchida si aeroporturile si sa ne ridice si masinile aflate la mai putin de 15 metri de locul pe unde trece coloana. si totul fara nici o discutie publica, fara nici o jena, fara nici un protest, in dispretul profund al cetatenilor din Bucuresti, oras cu hotelurile in general pline si care nu are de ce sa plateasca bani si nervi suplimentari peste viata destul de mizerabila din oras ca sa-si faca ambitiile mai-marii tarii cu manifestari francofone perfect inutile si manifestari NATO a caror utilitate ramane de dovedit. si care in orice caz nu ieseau mai bine sau mai prost daca erau organizate de altii.
E foarte frumos sa vrei sa iti scoti mama la bal, dar depinde ce mama ai. Daca e una care arata ca Bucurestiul, mai bine o lasi acasa. De ce voluntarizam noi Bucurestiul la diverse manifestari internationale cand inca nu i-am rezolvat problemele esentiale si a ajuns cel mai insuportabil oras din Europa, continent in care inca nu socotesc si Istanbulul, singurul cu care ar putea concura la proasta calitate a vietii? Probleme care nu se vor rezolva pana cand orasul nu capata o constitutie a lui, una logica, in care primarul general pe care ne pierdem timpul sa il alegem direct sa aiba intr-adevar putere suficienta sa guverneze, si orasul sa aiba un singur buget, nu sapte, ca azi. Pana nu rezolvam asta, orasul va fi un cosmar si primarul general – un sacrificat politic. Nu ma mir ca nu gasesc pe nici unul sa vrea sa candideze.

O sa imi spuna baietii cu securitatea ca altfel nu se putea. Pai, frate, daca nu puteati face summit fara sa inchideti orasul, trebuia sa-i lasati pe altii sa-l faca. Ca va asigur eu ca nici Praga, nici Riga nu s-au inchis la precedentele summituri. Aeroporturile lor nu sunt mai mari, si au si acolo probleme de trafic. Explicati-mi si mie de ce suntem mai in siguranta daca anulam cursele Tarom, nu ca as zbura eu cu ele. Poate sunt un pericol in general? Ziceti asa! Mai usor de capturat de teroristi ca altele si de trantit pe Casa Poporului? Sau, pur si simplu, Tarom fiind de stat, le putem da o gaura in incasari fara scrupule, doar ca sa ne simplificam viata, bazandu-ne ca le vom acoperi tot de la buget gaurelele pe viitor?
Dar nu exista o logica superioara in fata careia trebuie sa ne plecam? Nu stiu ce sa zic, cine simte nevoia sa se plece la asemenea ratiuni superioare sa o faca, eu am asistat primii 25 de ani ai vietii mele la asemenea plecaciuni si nu imi mai trebuie altele. Felul in care ne dam poalele peste cap si exageram totul ma deprima. Dau toate summiturile NATO, din care, de regula, ne alegem cu sefi de stat care o iau razna cu megalomania, fiind foarte susceptibili la boala asta sefii nostri, care dupa aia ani de zile vorbesc doar de amicul lor Jacques sau prietena lor Angela (Jacques si Angela neamintindu-si de ei in proportii la fel de colosale), le dau pe toate pe un dram de respect pentru cetateni si o bruma de modestie. Deh, imi arat varsta probabil, mi-a ajuns de marile ambitii internationale ale Romaniei si cred ca, daca inca nu avem cu ce iesi la bal, mai decent ar fi sa stam acasa, sa mai invatam sapte ani maniere uitandu-ne la altii.

Cum nu au mai ramas decat doua saptamani, imi permit sa trec in revista rapid cursul de dans si bune maniere, dupa cum urmeaza: organele statului sa coopereze si sa faca repetitii cu protocolul in comun intre Guvern si Presedintie; presedintele fiind seful Armatei, sa nu fie calcat pe picioare de alte persoane cu ambitii la sefia statului in public in acele zile; sa vorbeasca scurt si in limba romana, si mai ales sa nu le raspunda direct ziaristilor straini in englezeste, ca exista riscul sa fie prost inteles; daca exista un traducator bun, sa ii fie dat lui; daca insista sa vorbeasca in engleza, consilierii sa nu il lase. Presa sa nu faca titluri scandaloase din ce a mai spus Adrian Cioroianu chiar in zilele alea. Daca le rezolvam pe astea, restul se vor rezolva de la sine. Sa speram ca ii vom vedea pe macedoneni si albanezi invitati in NATO o data cu croatii. Cu trupe noi pentru Afganistan nu am mari sperante. si sper ca acesta sa nu fie summitul care marcheaza declinul definitiv al NATO (nu din vina noastra).
Dar, indiferent de continutul summitului, de care din fericire nu ne ocupam noi, ci NATO si diversi voluntari pe care am avut ideea buna sa-i invitam la treaba (ca German Marshall Fund of US), atitudinea organizatorilor fata de oras tot penibila ramane. Am fost la Bruxelles in timpul ultimului summit european, saptamana trecuta. Liniste si pace, nici un drum inchis, nici nu bagai de seama ca in oras erau 27 de sefi de state sau guverne. si mai comic mi se pare faptul ca oaspetii, asa cum ii stiu, nu vor merge doar pe traseele oficiale, alea curatate de locuitori, ci o vor mai lua si pe alaturi, si vor descoperi de indata cum arata de fapt Bucurestiul. Ce sa mai spun de injuraturile soferilor si pietonilor in zilele cu pricina – va fi cea mai nepopulara manifestare posibila.

Cum vad, vechea noastra problema ramane tot aceea. Poftim la mult, dar putem putin. Avem ambitii mari, dar capacitate infrastructurala mica. Sunt foarte curioasa in ce restaurante vor merge oaspetii nostri, ca dau dreptate canalului National Geographic, restaurantele din Bucuresti sunt in mare masura scumpe si proaste. Sigur, nu puteam face peste noapte restaurante sau strazi. Dar asemenea proiecte ambitioase imediat expun slabiciunile structurale ale capitalei noastre.
Eu am planuri sa plec in dimineata zilei de 2 aprilie, daca va fi deschis vreun aeroport, dupa o prima masa rotunda pe 1, pentru ca am ore seara la Berlin. si am banuiala ca si alti oaspeti ai summitului vor pleca pe rand, ca mai au si alte treburi. Nu am unde sa imi mut masina de pe trotuar, nici timp sa masor cei 15 metri, si nu o pot lasa pe carosabilul care va mai avea doar o banda libera pe drumul principal, asa ca am rugamintea la cine vine sa o mute sa o si spele cu ocazia asta. Urez tuturor un summit NATO scurt, cat mai putin traumatic pentru oras: astea sunt cele mai reusite.

Dr. Alina Mungiu-Pippidi este presedinte SAR si profesor de politici publice la Hertie School of Governance din Berlin