Chiar ma intrebam cum va rezolva dl ministru Predoiu dilema administrativa – ca aia morala nu se pune – in care l-a azvarlit cererea imperativa a mai-marilor sai de a termina cu ultimul reziduu de justitie romaneasca ramasa din vremea tentativelor de normalitate institutionala ale doamnei Macovei. Altfel spus, cum il va casapi pe procurorul Daniel Morar, a carui competenta si dorinta de dreptate puteau fi indispensabile intr-o vreme cand Europa trebuia convinsa ca si pe la noi misca ceva, dar cu o competenta brusc indezirabila din motive politicianiste... Nu-mi faceam probleme ca omul ar putea fi incurajat sa-si continue activitatea. Asa ceva nu se punea.

Prea trancaneste Adrian Nastase nonsalant, ca-n vremurile bune, cand o ridicare de-a dansului din spranceana echivala cu indemnul plin de abnegatie al lui Pristanda: "Umfla-i, ma!". si prea se sumeteste Crin Antonescu pe un ton care risca sa il lase fara paine pe Lucian Bolcas, acest Bela Lugosi al Parlamentului nostru, ca Morar si-a trait traiul, si-a mancat malaiul la DNA. Era clar ca, in buna traditie ceausista, se pregateste rotatia cadrelor. Chestia era insa ce va face seriosul bucalat de Predoiu, invatat sa taca malc si sa toarca in surdina la picioarele puterii care l-a emanat.

Ei bine, nu e rau deloc baiatul asta. Fiindca lucrurile stateau cam asa: daca il lasa la locul lui pe Morar, o incasa temeinic de la clasa politica, daca nu, acceptand sa il vireze spre cimitirul elefantilor, iar cadea rau, fiindca nici coana Europa nu e chiar proasta, sa inghita orice. si atunci, beneficiind de rezultatele unei meticuloase chibzuinte, nu fara ajutor benevol de prin alte birouri oficiale, ce s-a gandit el? Sa nu zica unii ca l-am terminat, altii ca l-am scapat printre degete, ce-ar fi sa organizez eu ceva care sa semene cu faimosul animal Tragenpinge din povestea cu dr. Dolittle (ai nostri i-au zis dr. Aumadoare!)?

Acum, reteta suspendarii din exercitiul in care exceleaza a lui Morar – vis de aur al inaintasului insolent de la Iasi al dlui Predoiu – cuprinde o chintesenta a ipocriziei si stupiditatii administrative autohtone, prin dozarea minutioasa, de mare finete, a lui "ramane" si "pleaca", intr-o formula care, in acelasi timp, nu este nici una, nici alta. Asadar, zice Predoiu, Daniel Morar va fi numit adjunctul inlocuitoarei sale ("pleaca!") sau, daca doreste, poate fi trimis in frumosul si apetisantul Occident ("pleaca" cu aerul unei avansari, fiind indepartat de zona inflamabila in care opereaza acum). Totodata, continuandu-si munca in acelasi sector al Justitiei, fie si ca adjunct, el "ramane" practic.

Din cooperarea lui cu noua sefa a DNA va creste o cooperare menita sa amelioreze prestatia de pana acum, ducand-o pe cote de azur inspre arestarea infractorilor si triumful dreptatii. E mai ceva decat nunta filologie cu Mercur in viziunea lui Martianus Capella! Desi ne putem da seama de pe acum, chiar ignorand identitatea succesoarei, cam ce va iesi din jubilatia cu care se grabeste sa salute inteleapta decizie a dlui Predoiu ministrul udemerist sub ancheta.
Iata insa ca silueta propusa de pazitorul sef al dreptatii din tara aceasta are o identitate precisa. Domnia sa este un produs la pachet al resortului in care se ilustreaza. In afara de cursuri de marketing in domeniul parfumurilor, cosmeticelor sau asigurarilor a urmat toate scolile prin care a vrut sa o treaca sistemul. Cu bune rezultate si chiar cu carti cosemnate cu membri de vaza – oare o fi o contradictie in termeni? – ai serviciilor noastre secrete. A facut primii pasi in lupta impotriva coruptilor sub obladuirea lui Amarie si apoi a lui Botos. Se intelege binisor, din priviri, si cu doamna Rodica Stanoiu, dupa cate spune lumea. Pe scurt, te si miri cum a putut sta pitita atata vreme in intunericul anonimatului, fiind scoasa abia acum la vedere de maestrii jocurilor trucate. Raspunsul e ca doamna Codruta Kovesi a eliberat-o de grelele raspunderi, pentru o vreme, dandu-i posibilitatea ca azi sa revina, refacuta si improspatata.

Evident, ma uit la stanga, ma uit la dreapta si caut explicatii. Pe urma ma uit si in spate, fiindca o fi istoria, pentru politicienii nostri, un depozit nesecat de idei noi, unice, originale, dar pentru mine ea este un loc bun de verificat prezentul. Din istorie te dumiresti daca ceea ce ti se serveste pe tava e lucru nou si de viitor, sau s-a facut si rasfacut pana la satietate, conform dictonului popular ridicat, pesemne, la rang de principiu: "Tot pe loc, pe loc, pe loc..."
... si ce constat? O lunga traditie de domnitori reciclati, retrasi temporar de turci din scaun si reveniti miraculos, fara jena, in capul mesei. Procese de tipul unuia ramas de pomina in Valahia veacului al XVII-lea, parca, evocat cu aproape doua decenii in urma de istoricul Florin Constantiniu intr-un articol, prin care doua tabere in litigiu primeau pe rand verdict favorabil si erau scoase din drepturi cu batai la talpa, pentru ca au smintit instantele...
Socotesc deci ca, dupa obiceiul locului si legea pamantului, in loc de dreptate vom primi o ciorba reincalzita, desi tot mai expirata. Iar cea care aduce acum castronul se numeste Monica serbanescu. Mancati, boieri dumneavoastra!