Dezinteresul pentru alegerile europene in Romania isi are, cred, originea in prea lunga educatie socialista intru iresponsabilitate. Aceasta falsa scoala venea, insa, pe un fond preexistent. O vorba din vremea cine stie carui "Duca-Voda", "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor", mai circula si astazi in mediile romanesti. Ea este sora buna cu "toti sunt la fel", lozinca lansata imediat dupa adoptarea la noi a pluripartidismului, pentru contracararea lui de pe pozitiile partidului unic si ale tatucului responsabil de toate si care "ne da" tot ce ne trebuie. La rigoare am putea sa ne amintim si formula-drog a comunismului, "fiecaruia dupa nevoi, de la fiecare" dupa nu stiu mai ce. Utopie descreierata, menita sa-l decupleze pe individ de la calitatea de cetatean si sa-l transforme intr-un etern asistat. Chiar cei care nu au crezut nici o clipa in aceste formule ucigase au ramas cu un dispret ascuns sau manifest pentru treburile publice, pentru politica in general. Nu se striga, in 1990, in Piata Universitatii, cu mandrie, "noi nu suntem partide"?

Efectul tuturor acestor formule magice e vizibil azi cu ochiul liber. Nu mai sunt nici doua saptamani pana la alegerile pentru Parlamentul European si cui ii pasa de ele? E drept, acest tip de alegeri nu aduna prea multa atentie nici din partea altor popoare, mai bransate la civism si chiar la politica: peste tot oamenii de rand sunt mai preocupati de problemele imediate decat de cele de perspectiva. Caci Uniunea Europeana e inca o problema de perspectiva, cu toata existenta ei foarte concreta in prezent.
 Cata vreme trageam pentru intrarea in UE, problema europeana a fost clamata pe toate canalele, ba parea ca si populatia era interesata de ea. Acum, ca ne-am vazut, de bine, de rau, "cu sacii-n caruta", gata, putem sa ne lasam in seama altora. Cu o injuratura la adresa celor de la Bruxelles ori Strasbourg se rezolva totul. Injuratura nu e, in fond, decat expresia bransarii noastre la subiectele europene, injuratura e ceea ce dedica mai toate popoarele celor pe care, tot ele, ii aleg.

Participarea noastra, sau mai bine zis neparticiparea noastra reala, la recenta discutie despre Constitutia europeana a fost un exemplu de pasivitate. si nu din teama, ci din lipsa oricarei reflectii reale asupra temei, din cauza ca, desi intrati de aproape un an in UE, nu ne-am insusit, in realitate, tema nici pana acum.
Campania pentru europarlament a partidelor se desfasoara intr-un anonimat perfect. Nimeni nu avanseaza nici un proiect, nu exista nici o viziune asupra Europei viitoare. Asa cum functionarii, superiori si inferiori deopotriva, nu si-au insusit tehnica proiectelor corecte pentru obtinerea banilor europeni, nici cei care ar trebui sa fie responsabili cu "conceptia" nu au nici o idee. Ne-am obisnuit sa avertizam ca nu stiu ce lege ar fi prost vazuta la Bruxelles, nici prin cap nu-i trece cuiva sa faca pasul urmator, comentand si eventual contestand deciziile europene, argumentat, fireste.
Patriotarzii declara sforaind pe nas "sa nu vina iar Inalta Poarta sa ne spuna ce sa facem", dar nici ei nu stiu sa-i indice "Inaltei Porti" cum ar trebui sa ne trateze si ce ar trebui sa faca aceasta in continuare. Asta e tot o expresie a politicii de azi pe maine, care se face la noi cu mult succes financiar pentru practicanti.