Premierul mai rezistă doar pentru că e premier, iar partidul nu se poate răzbuna până nu găsește o variantă de avarie.
Dacă Ponta dorea să ofere electoratului o ultimă și irefutabilă dovadă a justeței votului negativ care l-a măturat în turul doi, toți adversarii l-ar fi sfătuit probabil să mai tragă o minciună gogonată și să se ducă într-un loc sfidător prin opulență pentru întreaga suflare românească, indiferent de culoare politică, sex, religie, vârstă, educație sau finanțe. I-ar fi recomandat, mai mult ca sigur, un club de fițe din Dubai sau Monte Carlo, urmat de o cursă de Formula 1. Fotografiile cu junele socialist, care, în loc să-și lingă rănile, așa cum anunțase, în sânul familiei „suferinde“ după catastrofala înfrângere, râdea cu gura până la urechi alături de prietenul Ghiță, lăsând în urmă purcoi de bani, i-au pecetluit soarta. În primul rând, în ochii partidului, care cred că a înțeles în sfârșit de unde i se trage. De la baronime la lipitorii de afișe, de la sponsori la propagandiști, toți au avut revelația că degeaba au mașinărie de partid, sudoare, sacoșe cu de-ale gurii, autobuze cu turiști electorali, primari racolați cu ordonanța, televiziuni de partid. Buba se numește Victor Ponta. Acest individ, cocoțat pe trupurile, conturile și nădejdile lor, cu inconștiența, tupeul și prostia lui i-a ruinat. Au avut găina cu ouă de aur în mână și Victor Viorel a vândut-o la tarabă.
Citiți continuarea textului în Revista 22.
