S-a observat de multa vreme dezinteresul actualei societati romanesti pentru trecut, in favoarea unui prezent absolut, daca pot sa spun asa. Astfel, adevarul despre crimele de la Revolutie si din zilele imediat urmatoare nu mai intereseaza decat un mic numar de oameni, dintre care unul, presedintele Asociatiei 21 Decembrie 1989, Teodor Maries, se afla intr-un protest disperat, riscandu-si viata intr-o greva a foamei, ajunsa, in a doua etapa, la peste 100 de zile (cu o intrerupere de doua luni si ceva), protest demn mai degraba de un stat totalitar decat de unul "de drept", pentru a obtine copiile dosarelor Revolutiei de la Parchet, asa cum s-a recomandat de catre CEDO.  Dl general Dan Voinea a facut duminica dezvaluiri senzationale cu privire la soarta acestor dosare:  se lucreaza la un nou NUP.

Indepartat din parchetul militar si luandu-i-se dosarele la care muncise ani de zile de catre dna Laura Codruta Kövesi, dl Dan Voinea a mai dezvaluit si faptul ca termenul de prescriere a crimelor deosebit de grave la care se refera dosarul Revolutiei ar trebui prelungit cu anii cat acestea au fost secretizate de institutiile statului de drept Romania! Pe cine protejeaza in mod vinovat aceste secretizari stie toata lumea. Teodor Maries, un om care isi da viata pentru adevarul despre Revolutie si mineriade, pentru a se face dreptate victimelor celor doua masacre, este hotarat sa nu renunte, iar Parchetul ii da dosarele cu taraita, doar-doar se va stinge. Mai trist este ca societatea romaneasca, ea, nu mai este interesata decat in foarte mica masura si trece nepasatoare cu vederea aceste lucruri.

Nici viitorul nu mai intereseaza pe multi dintre concetatenii nostri, majoritatea, din pacate, suspusi. Caci daca la Rosia Montana ar urma sa fie distruse niste urme ale vietuirii dacice si romane, niste semne ale exploatarii aurului de catre romani sau chiar daci pe acele meleaguri, in acelasi timp, prin proiectul Rosia Montana Gold Corporation, ar urma sa se amaneteze si viitorul acestei zone si nu numai. Simptomatic este faptul ca, dintre cei circa 3.000 de locuitori ai zonei, abia daca vreo 90 fac opozitie proiectului, ceilalti fiind momiti cu locuinte noi si terenuri in alte parti. Aparent, cei 90 nu ar avea dreptul sa decida asupra viitorului regiunii, extrem de saraca si fara oportunitati reale pentru locuitorii ei. Dar lucrurile nu stau asa, pentru ca Romania e, deocamdata, unitara, Rosia Montana nu e o republica autonoma, nu are legislatie proprie si drept de referendum.

Cum Rosia Montana nu poate decide, conform Constitutiei, separarea de Romania, asa nu are dreptul nici sa decida singura asupra acestei intreprinderi care ar distruge toata zona si ar polua apele pana cine stie unde si pana cine stie cand.  O sa spuneti ca multe dintre deciziile celor de azi ii ating pe cei de maine sau chiar de poimaine. Asa e, numai ca aici se intrevad un pericol mortal si o cheltuiala care nu va fi acoperita de castigurile in fond modice aduse statului roman de exploatarea proiectata de Rosia Montana Gold Corporation. stiu ca regiunea este, in prezent, ca mai toate zonele miniere, una dintre cele mai sarace din Romania, si totusi solutia RMGC este una care trebuie evitata. Goana dupa aur a fost o poveste din secolul 19 american. Om fi noi in urma Americii, dar chiar cu atatia ani?

De fapt, nu este de mirare ca oamenii de la Rosia Montana nu se gandesc la un viitor care li se pare ca nu-i priveste, dupa ei potopul, numai ca acesta ar putea fi unul ceva mai grav decat cel din vremea lui Noe, chiar daca pe o arie mai restransa, pentru ca ar contine si multa cianura. Or, un potop de cianura… nu-l recomand nici urmasilor dusmanilor nostri.
Un clasic spunea ca natiunea este compusa din cei in viata la un moment dat, dar si din cei care au trait inaintea lor si din cei care se vor naste. E o iluzie sa ceri sa judece astfel niste oameni saraci, fara locuri de munca si carora li se flutura pe sub nas niste castiguri oarecare, dar celor care conduc o tara, si deci o natiune, asta trebuie sa le ceri, numai asa au ei voie sa judece. Destul ca datoriile din ultimul an vor fi platite de generatia viitoare, sa le mai lasam si un lac de cianura cadou n-ar fi prea mult? Imaginati-va ce sport extrem sa sari, legat de coarda, de pe barajul lacului de cianuri.
Si: Stiti cat de repede se preface viitorul in prezent si prezentul in trecut? Cat ai zice aur.