În 1926, un rus născut în Sankt Petersburg, Vladimir Propp, scria lucrarea ”Morfologia basmului”. După ce studiase un număr impresionant de basme rusești, a ajuns la concluzi ca că toate seamănă între ele, că structura lor este asemănătoare, identificând 32 de tipuri.
Scheletul oricărui basm conține obligatoriu trei elemente, spune el: o situația inițială de echilibru, echilibru care este pus în pericol de un element al răului. Urmează apoi acțiunea reparatorie, realizată neapărat de un erou printr-o aventură eroică. A treia parte, și ultima, este restabilirea armoniei, care vine mână în mână cu răsplătirea eroului.
Structura aceasta basmică se aplică nu numai pentru creațiile rusești, ci pentru orice basm. Gândiți-vă la (aproape) orice ați citit în copilărie, la acțiunile lui Făt Frumos, la merele de aur lipsă și veți vedea imediat că așa este (cu excepția notabilă a basmului ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, unde eroul nu restabilește armonia, ci moare).
Liviu Dragnea se circumscrie structurii descrise de teoreticianul rus. Situația inițială de echilibru este periclitată de un element al răului. Mă refer la presupusa lipsă a celor 10 miliarde de lei din buget, elementul rău fiind, desigur, Guvernul Cioloș, zmeul din basme, pentru că orice Făt Frumos are nevoie de un zmeu, altfel cu cine s-ar compara? Dacă nu ar fi fost aceasta, s-ar fi găsit cu siguranță o altă problemă, legată de ”greaua moștenire” sau nu, o problemă gravă, pe care nimeni nu o poate rezolva, nimeni cu excepția unui erou înzestrat, un erou care are instrumente aproape magice. În basme este vorba despre cai care mănâncă jăratec și zboară, în realitatea postelectorală românească este vorba despre un program de guvernare mai ceva ca-n basme, care promite numai să dea, fără să ia (deși s-a dovedit că acest lucru este fals, zeci de mii de români vor pierde bani de pe urma sa, cei cu salarii mari, în primă fază).
Eroii nu se sperie însă de nicio problemă și o rezolvă. Acțiunea reparatorie este obligatorie pentru punerea lor în valoarea. Și în cazul nostru, Făt Dragnea Frumos a promis că se va rezolva, că este grav, dar un este nu capăt de tărâm fermecat, că va realiza ce a promis. A folosit chiar, așa cum folosesc eroii din basme, persoana întâi singular, pentru că eroul înzestrat cu asemenea calități nu are nevoie de adjutanți, de secunzi, care mai mult l-ar încurca. Numai legile statului modern îi impun ceea ce se cheamă ”guvern”, sunt convins că se putea descurca și fără.
Urmează acțiunea reparatorie, în derulare în aceste momente. Membrii Guvernului s-au întâlnit astăzi și au stabilit cum va arăta bugetul pe anul în curs. Peste numai patru zile, acesta se va dezbate și se va adopta în Guvern, apoi va trece fără niciun fel de problemă prin parlament. Odată trecut bugetul, vom avea parte și de acțiunea recuperatorie, eroul va fi salvat situația. Ni se va prezenta atunci finalul fericit al unei povești, însuși Făt Frumos va ieși în cetate să primească aplauzele și privirile de recunoștință ale celor pe care i-a salvat, el, numai el, singurul care o putea face, desigur, căci în lumea asta nu este loc de doi Feți Frumoși.
Basmele au însă o problemă: se termină atunci când acțiunea reparatorie este finalizată. Niciodată nu ni se mai spune ce se întâmplă după. Vom simți pe pielea noastră. În cazul de față, mi-e teamă că avem de-a face cu un anti-erou, cu un om care pune interesul personal pe primul loc. Dacă în basme eroul acționa pentru binele supușilor, aici este vorba despre acapararea puterii totale, despre grațierea faptelor penale și despre dorința imensă de a fi nu numai validat ca șef suprem, ci și de a fi iubit ca un conducător suprem.
Mi-e greu să cred promisiunile pe care le vinde acum Liviu Dragnea. Nu am crezut în basme nici când eram copil.
