Luat repede de ştirile că ar fi fost denunţat de ANAF la DNA, Victor Ponta a declarat că e o lucrătură a lui Dan Andronic. Ar fi putut spune Lăzăroiu la cum merg lucrurile zilele astea, dar a zis Andronic şi, deşi nu sunt o persoană care crede automat ce zice dl Ponta, de data asta mi se pare că e ceva, iar avertismentul merită reţinut. Pentru cititorii care nu îşi pierd vremea în a reţine numele irelevante, dnul Andronic e un consultant politic.

Dacă nu apare pe listele mele de impostori prea des sau niciodată este pentru că nu e un impostor. Nu pretinde că e profesor de comunicare sau ştiinţe politice ca alţii, nu are studenţi pe care, cu autoritatea unei catedre, fie şi în România sau la SNSPA, să îi înveţe să inventeze sondaje care nu există sau să facă grupuri focus pe care le poate face orice om de pe stradă. El este un consultant de marketing politic fără pregătire şi pretenţii academice, care poate cumpăra la bucată academici impostori care fac cele de mai sus când are nevoie de ei, dar altfel se prezintă doar ca om de imagine şi, cum imaginea nu necesită doctorat şi nu necesită nimic, nu e vina lui că atâţia îi dau bani şi îi acceptă sfaturile. Cum spune Nae Gheorghidiu: de asta există proştii, ca deştepţii să trăiască.

Andronic este deci un deştept. Ceva mai deştept ca Sebi Lăzăroiu, dacă te uiţi la cât au agonisit după ce au pornit în viaţă fără nimic. Amândoi au fost deştepţii lui Hrebenciuc, al căror centru de comandă era în secretariatul general al guvernului sub Micky Şpagă, de unde emanau sondaje adormitoare. Miza lor era mare, dovadă că dl Hrebenciuc şi cu mine ne-am confruntat cu toate armele în 2004, pentru că aveam îndrăzneala de a concepe şi măsura unicele sondaje autentice din România, executate de SAR la CURS. Dnul Funar mi-a făcut şi plângere penală, sub Botoş şi Stănoiu, aşa că la mine, care am mai multe lucrări ISI pe bază de sondaje, a venit poliţia să mă întrebe dacă e adevărat că induc lumea în eroare (când zic că PSD nu are 50% şi peste), dar la băieţii SNSPA care nu se osteneau nici să trimită operatori pe teren - că era mai uşor să ia banii lui Hrebe şi să îi scrie direct ştirea cu rezultatele sondajului - nu a venit nimeni vreodată să îi deranjeze. Că asta era formula casei. Nu există realitate, există doar reflectarea ei.

Cum spunea Alastair Campbell, un golan care a fost şeful de imagine al guvernului Blair, cea mai importantă întrebare de comunicare este: „Ce titlu vrei să ai în tabloidele de mâine?". Ponta, la colţ? Asul din mâneca lui Băsescu? USL, în dificultate? Pentru acest titlu din tabloidele de mâine se face totul: decizii, discursuri la TV, propuneri legislative etc. Dar cum consultanţii de imagine din România îşi permit ceea ce în Vest nu se poate, la noi se trece treptat la stadiul în care comunicarea nu doar că pune în umbră faptul real (DNA nu îl anchetează pe Ponta, nici pe Şova şi poate nu anchetează pe nimeni, nici competenţa nu s-a stabilit - nu că băieţii nu ar avea contracte de avocatură cu statul, le-am publicat demult pe romaniacurata.ro, dar suprataxarea nu e corupţie sau de competenţa DNA), ci se substituie lui. E nevoie doar de un pretext, din acesta se face o campanie. Nu avem pretextul? Ei, drace, facem cum îi spunea marele patron de presă Hearst, de la începuturile presei americane, corespondentului de război care, ajuns acolo, raporta că nu e nici un război: „N-ai priceput. Fă rost de unul!".

Presa duşmană PDL s-a obişnuit demult să livreze asemenea războaie, titlurile tabloide aferente lor şi atribuirea răspunderii unor ţapi ispăşitori. Din reflexul lui 2004, când toţi susţineam alternativa la dl Năstase şi consultanţii săi Dan Andronic, Bogdan Teodorescu şi compania, ce mai era liber din presă pe atunci a continuat un timp să-i sprijine pe Băsescu şi Alianţa. Dar această parte făcea asta din convingere: contrar a ce insinuau mizerabil băieţii lui Voiculescu pe la Antena 3, oameni ca Ioana Lupea sau Mircea Marian nu erau oamenii puterii. Cine voia ceva a încasat repede, genul Avramescu. Eu le-am atras atenţia la mai mulţi moderatori în 2006-2007 să nu mă mai invite să reprezint punctul de vedere al PD în emisiuni, iar dacă le luam partea (PD-ului) e că de la ei nu era invitat nimeni şi ceilalţi îi înjurau în lipsă. Nu toleram aşa ceva şi nu tolerez nici azi, dar o parte din decizia mea de a nu mai apărea la televiziune se datorează acestei degradări în care emisiunile ajunseseră integral regizate: subiectul era fals, invitaţii aveau roluri desemnate şi, decât să mă duc mereu să dejoc toate porcăriile - cum am făcut la o emisiune a Corinei Drăgotescu şi a lui Andrei Gheorghe, iar Vântu i-a pus după aceea să facă un promo al emisiunii în care să mă înfiereze că i-am făcut de râs, de parcă aşa ceva e posibil după -, am preferat să mă retrag.