În mai puţin de o săptămână, liderii mondiali se vor întruni în Brazilia, în cadrul Summitului Rio +20, pentru a decide ce fel de viitor dorim. La douăzeci de ani de la primul Summit al Pământului, tema este economia verde în contextul dezvoltării durabile şi al eradicării sărăciei.
De ce este importantă conferinţa şi de ce există aspiraţii către o „economie verde”? Economia verde oferă oamenilor o stare de bine şi o echitate socială sporite, reducând totodată în mod semnificativ riscurile pentru mediu şi penuria de resurse ecologice. Într-o economie verde, creşterea este stimulată de investiţii care reduc presiunile asupra mediului şi asupra serviciilor pe care ni le furnizează acesta, sporind în acelaşi timp eficienţa utilizării energiei şi resurselor.
Mai simplu, pentru a cita un diplomat african, este strategia pentru propria noastră supravieţuire. Economia verde este un mijloc de realizare a dezvoltării durabile, o strategie pentru prosperitatea oamenilor şi a planetei, atât astăzi, cât şi în viitor. Nu poate exista dezvoltare durabilă fără echitate socială, nu poate exista creştere fără o gestionare adecvată a resurselor naturale de care depind economiile noastre. Avem nevoie de dezvoltare durabilă pentru a genera prosperitate pentru mulţi, nu mizerie pentru toţi.
Am realizat progrese semnificative din 1992 până în prezent, dar, evident, nu suficiente. Milioane de oameni suferă încă de foame în fiecare zi. Dacă vom continua să utilizăm resursele în ritmul actual, în anul 2050 vom avea nevoie de echivalentul a peste două planete pentru a face faţă nevoilor noastre, iar mulţi dintre cei care aspiră către o viaţă mai bună nu-şi vor vedea dorinţele împlinite.
Cei mai săraci din societăţile noastre vor suferi cel mai mult dacă ne utilizăm resursele în mod nesustenabil, deoarece vieţile lor şi supravieţuirea lor zilnică depind în mod foarte direct de apă, pământ, mări, păduri şi sol. Există provocări noi şi în curs de prefigurare care periclitează grav dezvoltarea durabilă – de la schimbările climatice şi deficitul de apă tot mai accentuat la rezistenţa scăzută în faţa dezastrelor naturale şi la pierderea biodiversităţii şi a ecosistemelor.
Totuşi, avem instrumentele necesare pentru a face faţă acestor provocări şi a le transforma în oportunităţi. Multe ţări pot trece rapid la tehnologii şi sisteme eficiente care le vor permite să-şi exploateze resursele, de la păduri şi biodiversitate la pământ şi minerale, în mod sustenabil, astfel încât să aibă capacitatea de a suporta creşterea consumului. Se estimează că ţările în curs de dezvoltare întrunesc 70-85% din oportunităţile de creştere a productivităţii resurselor. Ţările care învaţă să-şi utilizeze capitalul natural într-un mod inteligent şi sustenabil vor fi câştigătorii de mâine. Trecerea la o economie mai verde ar putea genera între 15 şi 60 de milioane de locuri de muncă suplimentare la nivel mondial în următoarele două decenii şi ar putea scoate din sărăcie zeci de milioane de lucrători, potrivit unui raport al Organizaţiei Internaţionale a Muncii.
Iată de ce Uniunea Europeană va continua să lupte pentru ca la Rio +20 să se obţină un rezultat clar şi ambiţios. Vrem să lansăm ceva ireversibil, ceva care să aibă un impact real asupra vieţilor oamenilor. În definitiv, aceasta este o conferinţă despre oameni, despre noi, despre viitorul nostru. Am sugerat obiective şi ţinte pentru resursele naturale esenţiale care stau la baza economiei verzi: apa, oceanele, pământul şi ecosistemele, pădurile, energia sustenabilă şi eficienţa energetică, inclusiv deşeurile. Aceste obiective sunt esenţiale pentru dezvoltarea durabilă şi sunt indisolubil legate de securitatea alimentară, reducerea sărăciei şi dezvoltarea socială. Aceste obiective ar stimula investiţiile din sectorul privat, ar impulsiona inovarea tehnologică şi ar crea locuri de muncă. Unul dintre rezultatele pe care dorim să le obţinem la Rio este ca toate companiile private mari şi cotate la bursă să includă sustenabilitatea în rapoartele lor anuale sau, în caz contrar, să explice de ce nu fac acest lucru. Banca Mondială a lansat deja o iniţiativă interesantă prin aplicarea căreia companiile ar utiliza mecanisme ale contabilităţii naturale în statisticile lor. Acesta ar putea fi începutul unei noi realităţi, în care capitalul natural contează, iar sustenabilitatea are o valoare. Dar este clar că schimbarea nu se va petrece dacă nu o doreşte toată lumea. Nu doar politicienii vor trebui să fie convinşi – este necesară, de asemenea, implicarea întreprinderilor, a societăţii civile şi a persoanelor individuale.
Deşi multe ţări sunt într-o situaţie mai bună astăzi decât acum douăzeci de ani, cei mai săraci oameni din lume încă mai au nevoie de ajutor pentru a avea acces la educaţie, la infrastructuri adecvate şi la calificare profesională. Iată de ce UE rămâne cel mai mare donator de ajutoare al lumii. În 2011 am acordat ajutoare pentru dezvoltare în valoare de 53 de miliarde de euro – mai mult de jumătate din ajutorul oferit în întreaga lume. Iată de ce ne vom respecta promisiunile. În pofida crizei financiare actuale, ţările din UE au reafirmat recent acest angajament, care ar urma să se transforme până în 2015 într-un important ajutor pentru dezvoltare suplimentar, inclusiv pentru proiecte legate de rezultatul obţinut la Rio.
Deci ce fel de viitor dorim? Iată răspunsul lui Brittany Trilford, din Noua Zeelandă, o tânără de 17 ani, câştigătoare a concursului „Viitorul pe care îl dorim”, care le va vorbi liderilor la Rio: „Sincer, aş fi fericită pur şi simplu să am un viitor. Să-mi fie garantat. Pentru că acum nu e”. Nu este vorba doar despre viitorul generaţiei lui Brittany şi al generaţiilor care vor urma. Este vorba deja despre noi, ne riscăm propriul viitor dacă nu reuşim să rezolvăm problemele legate de resursele finite, de dezvoltarea nesustenabilă şi de sărăcia în masă. Haideţi să nu ne irosim şansa de a alege tipul de viitor pe care îl dorim – atât timp cât încă mai putem face acest lucru.
Janez Potočnik este comisarul pentru mediu al UE
