De la o vreme cam toata lumea in Balcani a inceput sa-si caute o identitate prestigioasa si stramosi nobili, orice, numai sa nu li se mai spuna ca sunt "balcanici" sau "slavi". Cunoastem obsesiile astea. In vremea lui Ceausescu nici noua nu ne mai ajungeau dacii si romanii, iar regimul comunisto-nationalist pusese istoricii sa "dovedeasca" faptul ca pamantul romanesc are ceva deosebit, ca acolo s-ar fi inventat focul si roata, ca la noi a fost domesticit calul s.a.m.d. Este ceea ce s-a numit protocronism.

Aceasta fuduleala pretentioasa continua si astazi, desi la noi nu mai e sprijinita oficial. Asa se face ca si azi oameni, altminteri normali, continua sa se creada purtatorii unei misiuni sfinte de regasire a esentei neamului si-i vezi cum isi pierd banii si vlaga publicand, pe cont propriu cel mai adesea, carti in care se caznesc – fara nici o pregatire lingvistica – sa arate ca romana este o limba adamica sau ca prezinta similitudini cu sumeriana si/sau cu etrusca. Totusi, de cand nu mai e incurajata de sus, aceasta ratacire s-a estompat la noi. Ea s-a raspandit insa, luand alte forme, la sudul Dunarii, in special in fostele republici iugoslave. Astfel, slovenii prefera sa sugereze ca ei ar fi mai degraba un amestec de italieni si austrieci (ca doar de-aia spun "ja" in loc de "da"); croatii anunta cui vrea sa-i asculte ca ei traiesc in Mitteleuropa, in Europa Centrala, si nu in Balcani; bulgarilor le-a venit in cap ca nici ei nu sunt slavi, ci urmasii unui popor mai de soi, care ar fi sosit din Asia, fiind ruda de-a doua cu iranienii; bosniacii au reusit, printr-o insistenta incapatanata, sa faca sa fie acceptat faptul ca ar exista o limba bosniaca; iar sarbii nu mai stiu de multa vreme cine sunt. In aceste conditii, nu e de mirare ca marunta Macedonie (pe care, de fapt, nu e voie sa o numim asa, ci FRIM: "Fosta Republica Iugoslava a Macedoniei") a simtit nevoia de a arata lumii intregi ca acolo nu traieste un popor ca toate celelalte.

Zis si facut, coalitia ultranationalista aflata la putere a decis ca macedonenii nu sunt slavi, ci ca descind din Alexandru cel Mare! Tristul si cenusiul aeroport din Skopje a fost botezat "Alexandru cel Mare" (nu conteaza ca grecii au unul cu acelasi nume, cel din Kavala). Dar asta nu era de ajuns si guvernul s-a lasat convins de niste asociatii culturale nationaliste sa mearga sa-si gaseasca verii prin Himalaia, in ideea ca Alexandru Macedon, ajungand pe acolo, trebuie sa fi lasat urmasi prin regiune. Trimisii de la Skopje au gasit un trib in ghetarii din nordul Pakistanului (Hunza) unde se vorbeste o limba bizara (burushaski) si au invitat la Skopje "regele" si "regina" acelui trib, pe care i-au intampinat zilele trecute pe Aeroportul "Alexandru cel Mare" cu o garda de onoare compusa din figuranti deghizati in "soldati macedoneni din antichitate", care parca ieseau din filmele naive de tip "peplum" ale anilor ‘50.

Iata cum o doctrina precum protocronismul produce o distorsiune a realului si o pervertire a scarii valorilor. Macedonenii, dorind cu orice chip sa-l recupereze pe Alexandru, au ajuns sa uite ca au la indemana un titlu de glorie mult mai convingator: sfintii Chiril si Metodiu, creatorii alfabetului slavon, veneau din regiunea care astazi se numeste Macedonia. Da, dar problema e ca aceia erau niste slavi.