6.7 C
București
sâmbătă, 20 aprilie 2024
AcasăSpecialRăul cel mare și binele cel mic

Răul cel mare și binele cel mic

Am auzit, de la colegi din țară, că Antena 3 se străduiește să înțeleagă de ce a pierdut Victor Ponta alegerile, că nu a plagiat, nu a mințit și nu a făcut nimic neobișnuit față de anul 2012, când a fost ales cu exact aceeași biografie. Corect. De asta o să le explic azi, de dragul istoriei recente, ce s-a întâmplat, în fapte și cifre.

Pe 28 iulie anul trecut, după o vară grea cu turneu de cercetare latino-american și repaus medical forțat mi-am petrecut prima zi de vacanța la București vizitând pe Avocatul Poporului. Eram purtătoarea unei petiții semnate de peste o mie de oameni din domeniul educației, care nu fuseseră consultați la schimbarea prin ordonanță de urgență a legii în peste șaptezeci de puncte. Printre cei care nu fuseseră consultați era Mihai Dragoș, tocmai ales președinte al Consiliului Tineretului, tânărul în favoarea căruia am declinat premiul Foreign Policy pentru leadership acum un an; Cristi Popescu, liderul national al studenților (ANOSR); Andreea Petruț, lidera studenților din Cluj și organizatoarea manifestărilor de acolo pentru Roșia Montană, toți membri ai Alianței pentru o Românie Curată. Întânirea a fost lămuritoare: dl. Ciorbea nu intenționa să facă nimic, și deși, ieșind, eram mai calmă ca tineretul, și hotărâtă să îi dau zece zile să vorbească cu Ponta, la care trimisesem lista de semnături, mi-am spus că, dacă asemenea canale sunt închise, nu ne mai rămâne pe viitor decât să cucerim președinția ca să avem un canal de recurs la monopolul politic. Cea de după Băsescu, din motive evidente.

Părerea mea despre candidatura lui Victor Ponta o spusesem deja la TVR la ruperea USL: inadecvată. Liberalii fuseseră deja reorientați de Crin Antonescu în decembrie, când fuseseră cu noi la Roșia Montană și marțea neagră. Acest lucru s-a întâmplat pentru că electoratul lor vechi și potențial a îmbrățișat clar aceste poziții, iar Antonescu a înțeles că ori urmează electoratul, ori partidul dispare, că nu era loc și de el pe electoratul captiv sărac al PSD.

Lucrurile au început să se deruleze rapid când am aflat că Victor Ponta nu va face nimic, Avocatul Poporului avea indicații să nu miște în front, iar contra lui Johannis, evaluat demult de mine pe bază de sondaje și performanță la Sibiu ca fiind unicul contracandidat cu potențial se încheiase un pact blatist între pontiști și băsiști, cu misiunea de a-I sabota candidatura sub pretextul unor probleme legale. De asta o schimbare de lege care anihila și ce mai rămăsese din cazul contra lui, deja câștigat în instanța de fond, nu a fost dusă de PSD până la capăt, deși în avantajul lor, iar persoane din anturajul lui Train Băsescu primiseră resurse să se bată pentru locul trei, în idea că lui KJ i se vor rupe picioarele, românește, și ei vor deveni candidații unici ai dreptei în turul doi (demență, că oricum nu ar fi câștigat ei contra lui Ponta). Pentru asta întreaga presă băsistă a fost mobilizată, deopotrivă cu cea pontistă. Când Monica Macovei a făcut declarații contra lui KJ în august, Antena 3 a deschis jurnalul cu ele. I-am trimis de altfel linkurile întrebând-o dacă asta nu o pune pe gânduri. În acel moment am decis că societatea civilă asupra căreia am o influență, orizontală și prin persuasiune, nu altfel, și eu personal, o să facem tot ce putem să spargem monopolul nedemocratic creat de PSD după ruperea USL, să îl apărăm pe cât posibil pe KJ de această conspirație ticăloasă prin demascarea ei și să ne promovăm agenda noastră, cum am făcut și în 2004, prin aceste alegeri.

Ultima parte a fost cea mai simplă, Klaus Johannis fiind un om atât de normal și complet deschis acestor puncte de vedere, că în programul lui au fost deja reflectate punctele de vedere ale societății civile în materie de stat de drept și politică energetică (pp 22-26; p 28) atunci când acesta a fost anunțat în luna septembrie. Nu a existat nici o negociere, că el nu negociază, ci o potrivire între vederile noastre atât de extinsă încât l-am putut sprijini, nu doar eu, ci și toți ai noștri, cu toată inima. Aș fi putut să îi propun și lui Victor Ponta aceleași lucruri, dar ce rost avea când nouăzeci la sută din Carta Albă a Bunei Guvernări, semnată cu el în 2012, rămăsese pe hârtie, și fusese un document negociat de noi cu mai toată societatea civilă. Legea aministiei și grațierii, MCV-ul și sprijinul DNA erau deci toate adoptate de KJ când Monica și trupa de zgomote a început să ne someze între cele două tururi (nu se osteniseră să citească), ocazie cu care i-am informat că totul era deja organizat și că asemenea somații făceau doar serviciul de demobilizare, dând impresia că candidatul nostru e un criminal care se conformează doar pus cu spatele la zid. Desigur, eu, care am scris acea parte din Contractul cu România numită Reforma clasei politice în anul 1996 știu că nici programele nu se respectă totdeauna. Dar cu cost: PNȚcd a dispărut, iar Băsescu și-a menținut popularitatea cât a stat în contract, nu și după. Au grijă alegătorii.

Restul istoriei poate fi documentată în creșterea spectaculoasă de audiență a României curate, care în weekendurile de alegeri a urcat până la pozițiie cinci-șapte naționale. Dar parcursul treptat a arătat că prin noi urcă acea nouă societate care a demonstrat în toamna trecută. Textul despre amenda luată de Andreea Petrut a avut optzeci de mii de citiri în câteva ore, am fost obligați să deschidem un fond de plătit avocați și, din păcate, și amenzi, pentru manifestanți. Un text aparent nepolitic al lui Mihai Goțiu despre atitudinea etică, împotriva blatului, a Simonei Halep, a avut peste o sută de mii de citiri. Textele despre diaspora și mobilizările pentru demonstrații au fost toate peste douăzeci de mii. Demontările la calomniile anti-Johannis au fost peste zece mii din primele ore, înainte să le preia presa de partid, dacă le-o fi preluat. Supărarea noastră pe lume a tot crescut cu campania asta ordinară, dar mobilizarea altora rămânea insuficientă, totul încheindu-se cu predicția mea la France Press si Romania liberă că doar un minim cinci-șase la sută mai mult participare în zona urbană în turul doi ne poate ajuta să câștigăm la mustață. Numai Klaus mai credea că se poate, noroc cu guvernul Ponta că nu a mai deschis secții de votare în diapora sau a furat pe rupte în provincie și ne-a mobilizat. Lumea se întreabă cum de-a câștigat Klaus la Focșani: acolo presa locală eroică a format de un an România curată Vrancea, iar articolul Silviei Vrânceanu despre buletinele ștampilate Ponta înainte de turul unu a avut optezeci de mii de citiri într-o zi. De vinerea trecută până duminică mii de oameni au sharuit articolele noastre gen ”Dacă nu ai votat în turul întâi”, ”Bucureșteni, vreți să vă conducă Teleormanul?” și așa mai departe.

În toată această perioadă, minunată pe rețele de socializare și siteuri alternative, presa tradițională, sau o bună parte din ea, ne-a tratat cum se cuvine, inclusiv vechi aliați și prieteni, în cel mai fericit caz împingându-ne în paradigma demobilizatoare a ”răului cel mai mic”. Andi Lăzescu de la GDS a scris că KJ îi amintește de Chance Gardener, persaonajul lui Koszinski. Pentru cine nu știe, e vorba de un retardat analfabet pe care alții vor să îl facă președinte (merci, Andi, referință directă la cercul nostru ieșean de film, recepționată). Dan Tapalagă a scris despre KJ ca este de o ”ignoranță așezată” și o ”incompetență serioasă”. Volo Tismăneanu l-a calificat pe Klaus drept un ”Relu Fenechiu cu nume german”. Gabriel Liiceanu îi dădea sfaturi lui Ponta să se transforme la un an după ce transformarea eșuase, și îl întreba pe Johannis ce promisiuni face să îl bată pe Ponta, când omul îi spunea că el își pune pe tavă trecutul, nu promisiunile, și asta îl deosebește de alții. Mari mulțumiri vouă, tuturor, și noroc că avem o nouă societate civilă, autentică, capabilă de altruism și solidaritate, că asta veche, care nu a vrut să își publice finanțările de presă transparent astă vară, ne-a dat măsura ei deplină.

Închei cu trei mesaje personalizate, că mai am și ore la Berlin, nu se poate să ne dedicăm sută la sută luptei cu ticăloșia din România.

Primul, tuturor celor care se grăbesc să împrăștie zvonuri fără temei sau să îmi ceară intermedieri, când e știut că eu nu fac intervenții, un citat din programul lui Klaus Johannis: ”Președinția României va da un exemplu celorlalte instituții ale statului printr-o organizare administrativă care va scoate în evidență selectarea personalului pe criterii de competențe profesionale, stimularea performanței, managementul profesionist al resurselor umane”. În plus, tineri diplomați care îmi cereți scrisori de recomandare să plecați prin alte părți, mai dați țării o șansă, aveți un nou șef al diplomației, și vă spun că veți fi mândri de el. Răbdare și proceduri, și totul va fi bine.

Al doilea, onor conducerii poliției și jandarmeriei din București și Cluj. Aflu că ne-ați făcut poze vineri și duminică și vă pregătiți să sărbătoriți victoria democrației prin amenzi noi. M-am informat personal de toate numele celor care au condus în acest interval și vă promit că dacă nu puneți pozele pe foc și nu înțelegeți odată în ce continent trăiți, să nu vă întrebați de unde vă vine, și nu peste mult timp. Tineret, lipiți foaia de ziar din România liberă de joi pe ușile adecvate, să nu spună cumva că nu au știut că nu își pierd vremea pe Internet.

Al treilea, lui Stelian Tănase și onor Consiliului de Administrație din TVR. Duminica de alegeri, după o altă emisiune, am încercat să îl găsesc pe șeful Departamentului Emisiunilor Informative, dl. Claudiu Lucaci, să îl întreb de ce televizunea poporului nu a transmis manifestațiile poporului de vineri seara. Dl. Lucaci nu era însă în TVR de ziua alegerilor, fapt fără precedent în istoria știrilor mondiale pentru un șef la știri, ca atare vă rog să procedați la destituirea lui și organizarea unui concurs sub supravegherea societății civile pentru a reda știrilor calitatea pe care, de bine, de rău, au reușit să o mențină până la înscăunarea sa. Vă mai rog, dle Tănase, să semnați dvs personal bonurile pentru intrarea mea în incintă atunci când vreun realizator mă invită și mă nimeresc prin țară, ca de exemplu joi seara, ca să nu mai fim în situația penibilă în care dl. Director Lucaci controlează editorial postul, refuzînd să semneze bonuri de intrare.

Cu mulțumiri. Noii mase critice din această societate. Începem de la binele cel mic și urcăm împreună.  

Cele mai citite
Ultima oră
Pe aceeași temă