Atacurile teroriste din Paris, din noaptea de 13 noiembrie, care au lăsat în urmă cel puțin 120 de morți, reprezintă o mărturie tragică a omniprezenței terorismului modern. Doar în acest an extremiștii violenți au ucis oameni nevinovați, în numele religiei ori al politicii, în Franța, Tunisia, Kenya, Israel, Nigeria și, desigur, în Siria și Irak – doar pentru a menționa câteva țări. Precum ciuma neagră din Europa medievală, terorismul atacă din umbră lumea modernă, iar eradicarea sa a devenit un imperativ global.
Comunitatea internațională este preocupată de mult vreme de amenințarea pe care o reprezintă terorismul. Țările au adoptat legislații de securitate și au creat unități speciale de informații și de poliție pentru a opri criminalii și pentru a descuraja sau preveni atacurile, completând aceste eforturi prin semnarea unor tratate internaționale și regionale și a unor acorduri bilaterale.
Și totuși, în ciuda numeroaselor încercări de a crea unul, nu există nici un organism legal global care să conducă în lupta împotriva terorismului. Este timpul ca acest lucru să se schimbe.
Lumea face eforturi de a combate terorismul la nivel internațional încă de acum aproape 90 de ani. În 1926, România – prima țară care a introdus infracțiunea de terorism în Codul Penal – a cerut Ligii Națiunilor să “ia în considerare proiectarea unei convenții care să pedepsească terorismul la nivel universal“.
Abia în 1934 asasinarea regelui Alexandru I al Iugoslaviei şi a ministrului de Externe francez Louis Barthou a determinat Societatea Naţiunilor să facă prima încercare de a crea un mecanism judiciar internaţional de combatere a terorismului. Un grup de experţi a proiectat Convenţia cu privire la pedepsirea şi prevenirea terorismului şi Convenţia pentru crearea unei Curţi Penale Internaţionale. Ambele Convenţii au fost semnate de către 24 de guverne şi ratificate de unul singur, dar izbucnirea celui de-al doilea război mondial a făcut ca niciuna dintre cele două Convenţii să nu intre în vigoare.
Până în prezent, au fost semnate 19 convenţii „sectoriale“ privind terorismul, care acoperă atacurile teroriste cu bombă, terorismul nuclear, finanţarea terorismului, actele împotriva securităţii aeriene şi maritime şi actele teroriste împotriva persoanelor protejate internaţional. Dar nu există un mecanism internaţional global de combatere a terorismului sub toate formele sale.
Fiecare încercare de a crea unul a eșuat din cauza dezacordurilor importante dintre țări, mai ales cu privire la definirea terorismului şi la includerea sau nu a actelor comise de forţele armate şi de mişcările de eliberare naţională. Mai recent, o încercare de plasare a terorismului sub jurisdicția Curţii Penale Internaţionale (CPI) a fost abandonată din cauza lipsei unei definiţii universal acceptate şi a volumului de muncă suplimentar pe care astfel de cazuri l-ar fi generat.
Dar cum atentatele teroriste au devenit tot mai frecvente, un organism internațional pentru combaterea acestora nu a fost niciodată mai important. În februarie, România a propus înfiinţarea unei Curţi Internaţionale împotriva Terorismului (CIT) şi, împreună cu Spania, a demarat un proces comun de consultări, care sperăm că va duce la eventuala creare a acesteia. O astfel de instanţă ar fi împuternicită să judece orice act de terorism săvârşit după înfiinţarea sa, oferind mult dorita asistenţă statelor cu sisteme juridice slabe şi reprezentând un puternic factor de descurajare pentru potenţialii terorişti.
CIT ar avea jurisdicție complementară atât pentru instanţele naţionale, cât şi pentru CPI, intervenind numai atunci când autorităţile naţionale nu pot sau nu doresc să judece un astfel de caz de terorism sau atunci când crimele comise nu intră în competenţa CPI. Ar avea un procuror şi un număr rezonabil de judecători, nominalizați după un sistem care să reflecte o reprezentare echilibrată a principalelor sisteme juridice și regiuni geografice ale lumii, precum şi egalitatea de gen. De asemenea, Curtea ar putea beneficia şi de crearea unei forțe multinaţionale de poliţie sau securitate capabilă să acţioneze dacă un guvern nu poate sau nu doreşte să coopereze pentru strângerea probelor împotriva acuzaţilor.
Pentru înfiinţarea Curţii ar putea fi necesar un tratat internațional sau un act cu caracter obligatoriu al Naţiunilor Unite, pentru a asigura caracterul universal al jurisdicţiei sale. Cel mai probabil, ar putea fi creată printr-o rezoluţie obligatorie a Consiliului de Securitate al ONU, înfiinţarea Tribunalelor Penale Internaţionale pentru Iugoslavia şi Ruwanda, precum şi a Tribunalului Special pentru Liban acționând ca precedente în acest sens.
Cu siguranţă că o astfel de iniţiativă se va confrunta cu unele dificultăți, dintre care cea mai importantă ar rămâne lipsa de consens cu privire la definirea infracţiunii de terorism. Noi propunem adoptarea unei abordări a “numitorului comun“. Pe lângă includerea actelor de terorism asupra cărora deja s-a ajuns la un acord în convenţiile sectoriale existente, jurisdicția CIT se va putea baza pe dreptul internaţional comun, luând în considerare intenţia (a avut actul terorist intenția de a răspândi panica sau de a constrânge autorităţile), precum şi gravitatea crimei şi caracterul internaţional al acesteia.
Înfiinţarea Curţii Internaţio-nale împotriva Terorismului şi legitimarea sa vor necesita sprijinul societăţii civile, al mediului academic şi al publicului. Obţinerea acestui sprijin nu va fi ușoară, mai ales într-un moment când factorii de decizie politică se confruntă cu atât de multe alte provocări economice şi strategice. Dar noi credem că un instrument juridic puternic în lupta globală împotriva terorismului se va dovedi rapid indispensabil – justificând astfel cu ușurință eforturile depuse pentru crearea sa.
Dr. Bogdan Aurescu este ministrul interimar al Afacerilor Externe al României.
José García-Margallo y Marfil este ministrul Afacerilor Externe al Spaniei.
Copyright: Project Syndicate, 2015.
www.project-syndicate.or
