In urma cu cateva zile am auzit o idee care pe unii i-a umplut de bucurie si pe altii de ridicol: Romania si Bulgaria ar dori sa organizeze impreuna Turneul Final al Euro 2020 la fotbal. Cei care s-au bucurat au facut-o pentru ca au avut sansa de a rade copios ore intregi, in timp ce oamenii acoperiti de ridicol au fost cei care s-au entuziasmat la aceasta idee de-a dreptul penibila.
Ca sa organizeze Euro 2012, Polonia si Ucraina trebuie sa investeasca impreuna peste 100 de miliarde (da, miliarde) de euro numai pentru a-si reabilita infrastructura. Una care nici nu se compara cu cea din Romania, in Polonia, de exemplu, existand deja peste 1.000 de kilometri de autostrada. Bani trebuie investiti insa si in zeci de alte directii: constructia de stadioane "Elite" – Romania si Bulgaria nu au nici macar o astfel de arena; modernizarea garilor si a aeroporturilor pentru ca acestea sa poata absorbi cateva zeci de mii de turisti zilnic – la noi, doar Bucurestiul poate face fata acestui trafic; constructia de hoteluri care sa asigure cel putin 25.000 de camere disponibile pe durata competitiei s.a.m.d.

In plus, ca sa punem degetul pe rana si dintr-un alt punct de vedere, Polonia si Ucraina au primit Euro 2012 beneficiind de un context care nu se va mai repeta niciodata. A fost vorba, pur si simplu, de jocurile de culise orchestrate de cei care s-au aflat in spatele sustinerii candidaturii lui Michel Platini la presedintia UEFA. Pentru a iesi presedinte, Platini nu si-a luat ca aliati, asa cum s-ar fi crezut, marile puteri ale Vestului, ci micile forte pana mai ieri disipate din Est. In schimbul voturilor Estului, el a promis, prin programe de dezvoltare, mai multi bani pentru aceasta parte a Europei, un numar mai mare de locuri la "masa bogatilor", plus o deschidere larga a UEFA pentru organizarea de finale continentale sau chiar turnee finale. In acest context, Polonia si Ucraina au beneficiat din plin de favorurile oferite de Platini, planul fiind pus la punct in cele mai mici amanunte – unde credeti? – chiar la Bucuresti, in fieful prietenului Mircea Sandu. Asa se face ca Italia, care a avut o candidatura infinit mai bine pusa la punct, a fost surclasata de dosarul venit de la Varsovia si Kiev.

Si mai e si Michel Platini. E clar, omul stie sa isi plateasca datoriile, iar fata de Mircea Sandu are inca de decontat. Dar cand si cum? Va mai risca el inca o data sa isi puna in cap marile puteri pentru Romania? Cu siguranta, nu. Mai ales ca, daca ar
face-o, si-ar subrezi scaunul si ar risca sa nu mai primeasca un nou mandat de presedinte al UEFA. si atunci? Veti vedea, Platini va plati. Aproape sigur, in 2012 sau 2013, Romania va gazdui o finala de cupa europeana la Bucuresti. Ca si in Ucraina
sau Polonia, stadionul pentru un astfel de eveniment nu exista, dar asta nu va impiedica forul european sa trimita in capitala noastra o finala, probabil, de Cupa UEFA. Pentru ea nu am avea nevoie de infrastructura de exceptie in toata tara, nici de investitii de miliarde de euro, ci doar de un stadion performant. Care, cu chiu, cu vai, probabil se va face, mai ales daca va exista si presiunea organizarii unei finale.
De la Euro 2020 ar trebui sa ne luam gandul pentru a nu deveni ridicoli. Dar nu si de la posibilitatea de a vedea la Bucuresti, peste 3-4 ani, finala Cupei UEFA.