Pentru un om care intelege sa se identifice cu tara sa altfel decat vopsindu-si bancile, tomberoanele sau camasile in trei culori, semnalele pe care le dau oamenii politici romani partenerilor europeni, dar, in primul rand, propriilor cetateni, sunt de natura sa produca numai exasperare. Modul de-a dreptul golanesc in care au fost trasi pe sfoara cu promisiuni neonorate naivii de la Bruxelles, dupa modelul formulei aplicate cetatenilor romani, ar trebui sa-i puna pe ganduri pe toti cei care, de-acum inainte, vor mai dori sa faca ceva impreuna cu noi.

Obisnuiam sa observam ca politicianul roman este lacom pentru sine si risipitor cand e vorba de avutia tarii si concluzia era ca nu-i pasa de interesul public. Iata ca, in zilele din urma, a aparut o alta manifestare de nepasare iresponsabila fata de consecintele pentru tara si cetateni, asa-numita ordonanta a serviciilor deconcentrate. Ani in sir, inaltii functionari locali, prefecti, inspectori-sefi la invatamant si altii erau schimbati la fiecare modificare de putere. Cand abia se legiferase, la insistentele UE mai mult decat de voie, Legea functionarului public, iata ca, dupa impartirea a tot ce era de impartit, ochii guvernantilor actuali au cazut si asupra posturilor din judete si municipii, pana la directorii de spitale si de licee.

Pentru ca, nu-i asa, printre membrii partidelor de guvernamant sunt si medici, si profesori, si economisti, care-si asteapta "rasplata jertfei patriotice", vorba lui Caragiale. Cata moneda s-a batut pe celebrul algoritm de la inceputurile guvernarii CDR-USD-UDMR si iata-ne, dupa 12 ani, tot acolo, iar cei care turbau atunci de furie s-au obisnuit si privesc lucrurile mai calmi. In afara, fireste, de aceia care nu mai sunt printre noi, satui de atata tevatura fara rezultat.
Legile in Romania se fac doar pentru a fi imediat amendate, schimbate, ignorate, calcate in picioare. Toata lumea trancaneste despre imaginea tarii in strainatate, dar nimanui nu-i trece prin cap ce imagine dezastruoasa genereaza o asemenea instabilitate legislativa, o asemenea indecizie politica. Motivatia premierului Boc pentru schimbarea celor care se credeau functionari publici aparati de legea respectiva este una specific romaneasca: Guvernul nu-si poate aplica programul in teritoriu decat cu oameni devotati partidelor de la guvernare.

Dar rolul profesionistului, functionar public, nu e acela de a aplica programul emanand de la guvern, indiferent de ce culoare este el? Stati cu ochii pe ei dupa ce le transmiteti sarcinile de sus si, in clipa cand au calcat stramb, pac, dati-i afara! Asa, ar parea macar ca e vorba de indeplinirea sarcinilor de serviciu, nu, pur si simplu, de apartenenta la un partid sau la altul.
Daca cei aflati la guvernare acum, intr-un moment de criza fara precedent pentru lumea intreaga si pentru Romania in special, nu sunt in stare sa inteleaga ca, inainte de a-si plasa oamenii, ar trebui sa-si aplice masurile anticriza (care or fi acelea, ca in afara de impozitul pausal, o catastrofa clara, altele nu se vad?), atunci inseamna ca suntem cu siguranta pe drumul cel rau. Interesele personale ale celor de la guvernare ar trebui sa treaca pe planul al doilea, asa cum, de altfel, cu totii declara in gura mare. Sigur, inevitabil, momentul aplicarii unei legi precum aceea a functionarului public ii va prinde in functie si pe unii numiti initial politic, acest lucru e o fatalitate.

Daca aceia care urmeaza la guvernare nu au inteligenta sa inteleaga ca ignorand legea perpetueaza o instabilitate de lunga durata, atunci nu avem decat sa ne resemnam: nu suntem decat din gura in Uniunea Europeana. In realitate, suntem pe la periferia lui Voronin si a fostului lagar rusesc.
Pana si dl presedinte, altadata atat de mare sustinator neconditionat al masurilor Guvernului, a ajuns sa ii recomande acestuia oarecare moderatie, recunoscand ca, poate, printre cei numiti pe criterii clientelare vor fi fiind si unii profesionisti. Dar presiunea PSD, in fond, campionul acestor masuri, nu cedeaza, el fiind partidul care profita de noua ordonanta. si dl Geoana mai are obrazul sa vorbeasca la lansarea candidatilor pentru PE despre rolul benefic al partidului sau in societatea romaneasca! Ma intorc la Caragiale si spun: A se slabi, dom’ Mircea G.!