Preşedintele Traian Băsescu le‑a mulţumit în emisiunea de la TVR românilor care muncesc afară şi trimit bani în ţară. Câteva tabloide din Germania şi Marea Britanie s-au isterizat imediat zicând că preşedintele român le cere emigranţilor noştri de acolo să nu se întoarcă acasă. De parcă eram în mare pericol să vină toţi în România şi, pentru că i-a rugat Băsescu frumos, nu o vor face. Adevărul este că avem un discurs public perfect ipocrit în legătură cu emigraţia, ne aducem aminte de ea doar când e câte un scandal, ba când e vreun viol la Roma sau Paris, ba când sunt alegeri şi emigranţii votează greşit, în opinia televiziunilor de ştiri.

Înainte de criză ne plângeam că nu vin oamenii să muncească acasă, când se simţea lipsa de forţă de muncă calificată prin Bucureşti şi alte oraşe mari. Atunci făceam planuri de readucere acasă, ba chiar Mircea Geoană a venit cu celebra ofertă de dat bani europeni celor care s-ar apuca de afaceri. Apoi, imediat după ce creşterea economică s-a dus şi am rămas şi fără nici un ban pus deoparte la buget, am intrat în panică, pentru că s-ar putea întoarce şi umfla rândurile şomerilor. Adevărul este că nu s-au întors nici înainte de criză, nici după declanşarea ei. Cum migranţii provin, mai ales, din mediile sărace şi din mediul rural, România nu avea ce să le ofere nici atunci, nici acum. Strategii grandomane de readucere în ţară nu rezolvă nimic, soluţiile sunt tot cele clasice: flexibilizarea pieţei muncii, facilităţi sociale pentu tineri, deschiderea administraţiei spre recrutare neclientelară. Adică ceea ce ar fi bine de făcut pentru românii de pretutindeni, pentru cei rămaşi şi pentru cei plecaţi. Ideea că s-ar întoarce unii, aşa, într-un fel de rezervaţie, ca să facă nu e limpede ce anume ţine tot de o dezbatere publică sucită, unde se creează iar categorii de conflict inutile şi artificiale: noi versus ei, plecaţii versus rămaşii.

Aşa cum a fost şi dezbaterea de¬spre votul diasporei. Unii tot mai cred şi mai zic că Traian Băsescu a fost reales doar cu voturile românilor de afară. O iluzie statistică dată de faptul că acele voturi au fost numărate ultimele, altfel ponderea lor în masa electorală a fost minoră, adică 1,3%. Pe logica asta, Băsescu a fost ales doar cu voturile celor din Ploieşti, de pildă, sau din oricare altă localitate din România, doar că acelea au fost numărate mai devreme. Dar cum unii s-au enervat de rezultat, ne-am lansat iar în polemici inutile, că de ce ar trebui să voteze unii care nu mănâncă salam cu soia sau, mai degrabă, nu consumă ajutoare sociale în România. Un fel de „mulţumim că trimiteţi bani acasă, dar mai uşor cu votatul, că deranjaţi".

Adevărul este că românii plecaţi afară nu prea votează. Cozile de la consulate sunt şi ele o iluzie statistică: dacă înghesui milionul de români din Italia să voteze la doar câteva secţii, atunci e logic că se va face coadă. Altfel, avem 15% din populaţie peste hotare şi ponderea lor în voturile exprimate e de 1,3%. Deci diaspora este subreprezentată. Şi asta, pentru că e greu să votezi acolo, pe lângă cozi, e vorba de deplasări costisitoare. Oamenii care călătoresc sute de kilometri ca să voteze într-o ţară în care nu trăiesc sunt nişte eroi şi nişte exemple civice, dar ei rămân puţini. Tocmai această problemă încearcă să rezolve o campanie civică pe nume „Diaspora votează", iniţiată de GRSPSociety. Adică Asociaţia Globală a Studenţilor şi Tinerilor Profesionişti Români, organizaţie înfiinţată în 2008 de tineri români educaţi pe afară, cu peste 1.300 de membri din 19 ţări. Aceştia sunt tocmai cei pe care îi plângem că pleacă şi nu se mai întorc, dacă te uiţi pe prezentarea GRSPSociety, vezi o listă impresionantă de masterate pe la universităţi de prestigiu. Am fost invitat de coordonatorul proiectului, Andrei Popovici, să fac parte din Consiliul Consultativ al acestei campanii (unde fac voluntariat, ca să nu existe discuţii). Andrei este chiar el un exemplu de tânăr de viitor plecat, dar interesat de România. A studiat la Yale University în America, s-a întors o vară în România pentru a desfăşura activităţi de voluntariat, înainte de a se apuca să studieze Dreptul tot în America. Traduce literatură română în engleză de plăcere şi s-a apucat acum să-şi convingă compatrioţii că românii din diasporă ar trebui să poată vota electronic sau prin corespondenţă. Campania de care se ocupă Andrei are obiective şi calendar clare: întâi studiază, apoi propun şi fac ceva schimbări legislative.

Citez din prezentarea lor, care pleacă de la ideea că discrepanţa dintre numărul românilor care trăiesc afară şi al celor care votează „se datorează costurilor mari pe care le presupune deplasarea la secţiile de votare, dar şi problemelor administrative care au intervenit în secţiile de votare din străinătate. Problema s-ar putea rezolva implementând un nou sistem de vot care funcţionează în alte ţări europene: votul electronic sau cel prin corespondenţă. Campania îşi propune să producă o analiză a celor mai eficiente şi sigure mecanisme alternative de votare pe baza lecţiilor oferite de modelele străine; să sondeze opinia diasporei vis-à-vis de această temă, prin intermediul unor dezbateri publice şi al altor mijloace online; să promoveze (prin intermediul unei campanii de advocacy) o propunere legislativă care să facă mai accesibilă participarea la vot şi să minimizeze, în acelaşi timp, riscurile legate de fraudă; să obţină susţinere din partea cetăţenilor români de pretutindeni, a organizaţiilor civice şi a politicienilor; să înainteze propunerea legislativă către Parlamentul României. Etapele proiectului: studiu comparat (30 mai-30 august); chestionar online (15 august-20 octombrie); dezbateri publice în străinătate (20 septembrie-20 octombrie); policy paper pe baza studiului, a chestionarului şi a dezbaterilor (20 noiembrie); prezentare de policy paper la conferinţa anuală a GRSPSociey în Bucureşti (27 noiembrie); petiţie online pentru o îmbunătăţire a votului din străinătate în anul legislativ 2010-2011 (15 august-30 decembrie)".

Proiect de civilitate occidentală: avem o problemă, studiem, dezbatem, propunem. Totul voluntar şi entuziast. O provocare concretă chiar de la cei pe care îi plângem ipocrit că pleacă şi nu se mai întorc. Până la strategii complicate, le putem măcar permite să voteze mai uşor. Poţi să nici nu fii de acord cu ideea, dar o poţi critica argumentat şi fără paranoia.

Cristian Ghinea este director al Centrului Român de Politici Europene